Ii place sa fie fotografiata, e prima care se stamba cand e vorba de un aparat prin preajma, te poti astepta la orice, chiar si sa stea in cap… cu alte cuvinte ii place sa fie bagata in seama. Deci nu a fost deloc greu sa o fotografiez, pacat ca era lumina prea puternica…
bucurie de copil
infulecand
ups! ce-ai facut?
surise
nu ma bate
pfuai
nu sunt sigura
La etaj sunt masini de spalat pe care le poti folosi gratis in timp ce la parter consumi ceva de la bar. Cred si eu ca e gratis la cat consumi pana sunt gata hainele…
Gandeste ceea ce citesti
o perna potrivita
profil
Odihna
oare ce face vecinu?
detalii in roz
bazzzzzz
Imi ridic ochii spre cer…
Din inteligenta animalelor
Unde e crema cu coenzima Q10?
Floricele pe campii…
Covor de petale
Tinerete luminoasa
Acest barbat si-a scos masa din restaurant la marginea strazii, si-a luat un pachet de carti si s-a apucat sa joace … cand lua de la el o carte, cand de la prietenul lui imaginar.
Eu care credeam ca doar copii au prieteni imaginari…
PS: restaurantul se numea Delice de Vincennes
Viata in alb si in negru: ma trezesc la ora 9, mananc, plec la scoala, iau notite, ma duc la biblioteca, iau o carte despre inteligenta emotionala, vin acasa, mananc din nou, citesc cartea, fac proiectul, ma uit la un film si adorm la loc. A doua zi se reia programul aproape identic.
Viata in culori: ma trezesc la ora 8, imi iau timp sa ma gandesc la ce o sa fac azi, ma intalnesc cu prietenii la impreunarea cuvintelor, ma hranesc prin Cuvant si cu painea noastra cea de toate zilele, plec la scoala, ma bucur de intalnirea cu colegii, ii ascult, iau si notite. Spre biblioteca plec cu o colega, mai vad ce se intampla in viata ei, iau cartea despre inteligenta emotionala, vin acasa cu o bomboana pentru Larisa, mananc din nou, citesc cartea, rup reguliile din bucatarie, apoi fac proiectul. Spre seara ma intalnesc cu vecina, fac cateva ture de stadion, dupa care adorm in pace multumita de ce am facut astazi. A doua zi se mai adauga alti oameni pe lista.
Si uite asa imi dau seama ca de mine depinde daca istoria vietii mele va fi scrisa in alb si negru sau in culori.
Sunt cateva zile in care imi place sa ma imbrac in alb si-n negru, dar de cele mai multe ori am o esarfa colorata la gat.
Eram azidimineata la scanarea biletelor, dupa care se dadea verdicul: la dreapta sau la stanga. O tanti trimisa la stanga, suparata: dar eu voiam la dreapta. Nu se mai putea face nimic: ne pare rau, dar va trebui sa mergeti la stanga.
Stiu ca va mai fi o selectie pentru dreapta si stanga. Partea frumoasa e ca inca cei care isi doresc sa mearga la dreapta mai pot face ceva.
Eu una vreau sa fiu oaie…
Se ia o decizie. Merg sau nu merg?
Merg.
Se adaugă multe prietenii, apoi se extinde cercul.
Se pune totul într-o cabană rustică şi se amestecă cu zâmbet, sforăit, jocuri, căldură, poze, soare, poezie, zăpadă. Se frământă cam 2 luni, după care se lasă în aşteptare.
Scri mult, faci chist, îl operezi, pui atelă de ghips, mâna dreaptă incompetentă…,drept pentru care te căsătoreşti şi dai anunţ că se primesc daruri. Pui pe listă şi porumb mexicorn, dar primeşti la cutie. Nu-i bai. Se presară cu o idee briliantă: hai să îl prăjim în tigaie.
Se mai adaugă la glazură sare şi boia de ardei. Se lasă vreun sfert de oră după care se mănâncă cu salată.
Mmmmmm, ce bun e.
