Mulţumiri

Familia Doncea-Gavrilă vor să mulţumească, pe această cale, următoarelor persoane pentru următoarele lucruri:

• Mulţumiri fie aduse lui Carmen pentru alune şi …. şi lui Beni pentru că a fost responsabil cu transportul acestora
• Mulţumiri îi datorăm şi lui Allen care şi-a luat timp să ne viziteze umilul cămin împreună cu o pungă de bunătăţi şi câteva sfaturi
• Mulţumim şi Beniaminului că ne vizitează şi mai mănâncă cu noi
• Continuăm mulţumirile adresate Ralucăi, care zilnic se interesează de bunul mers al căsniciei noastre. (Au fost fffffffff bune bomboanele ;))

În rest ne simţim bine - fiecare separat (zice nevasta) -io (soţul) vroiam să zic îdeplinindu-ne datoriile.

Dovadă că ne merge bine:

Laleaua tristeţii

Înfruntăţi uriaşii - Max Lucado

• Concentrează-te asupra uriaşilor- te vei împiedica. Concentrează-te asupra lui Dumnezeu- uriaşii tăi vor cădea.
• Pustiul începe cu separări. Continuă cu înşelătorie.
• Răzbunarea îţi fixează atenţia asupra celor mai urâte momente din viaţă.
• Priveşte-ţi duşmanii nu ca pe nişte eşecuri din partea lui Dumnezeu, ci ca pe proiectele Lui.
• Iertarea înseamnă să alegi să-l vezi cu alţi ochi pe răufăcătorul tău.
• Dacă zăboveşti prea mult la altitudini mari, auzul îţi slăbeşte şi vederea ţi se înceţoşează.
• Umilinţa nu înseamnă că te consideri mai puţin decât eşti, ci că te gândeşti la tine mai puţin.
• Copiii scriu cuvântul “dragoste” doar cu patru litere: T-I-M-P.

Semafoarele frazelor

Spre uimirea mea am citit de dimineaţă că tehnologia frazei a fost de mult dezvolată. Ştiaţi că frazele au semafoare? Da, uite aşa. Nu poţi să vorbeşti tot timpul ce vrei, sau poţi, dar vei fi amendat şi uneori amenzile sunt aşa de dureroase încât ţi-ai dori să dai undo la ce ai spus, dar un cuvânt o dată rostit nu mai poate fi retras. ATENŢIE!!!!!

Aşadar conjuncţiile funcţionează ca nişte semafoare în cadrul frazelor. Unele, cum ar fi “şi”, sunt lumina verde. Altele, cum ar fi “totuşi”, sunt lumina galbenă. Şi apoi mai există lumina roşie, zdrobitor de roşie. Ea te opreşte.

Ştiţi de când e roşie culoarea semaforului… din primele zile ale lumii “Poţi să mănânci cu plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” Ştim cu toţii cât de dureroasă a fost amenda trecerii pe roşu.

Nu faceţi drumul vieţii plin de semafoare roşii, mai alegeţi şi varianta cedează trecerea, prioritate de dreapta, nu depăşiţi viteza maximă în localitate etc.

STOP la culoarea roşie!

Finally we got married

În urma unei lungi logodne, ce a început în mai 2005, ocazie cu care eu am primit un minunat inel de culoare albastră în formă de păpuşă, astăzi 28 aprilie 2008, împreună cu Gavrilă Laura, fără părinţi, ne-am unit destinele pentru o săptămână. Aşteptăm cadouri. Cam ce ne-ar mai trebui în casă:

• porumb mexicorn
• bakerolls cu ceapă şi usturoi (că ne pupăm rar)
• căpşuni cu frişcă
• supe în plic
• ciocolată
• idei pt cum ne putem petrece serile
• reguli în casă
• şi orice vă trece prin minte şi nouă prin stomac

Vă aşteptăm cu drag! Po(Bu)rţile ne sunt deschise în fiecare seară de la 19 la 21.

În luna de miere în Muenchen..anu trecut

Ce am primit în şi după spital

De mult mi-am tot dorit să ajung în spital. E drept că motivul era unul egoist: pur şi simplu ca să vină prietenii la mine şi să primesc “portocale”. şi uite aşa mi s-a îndeplinit şi dorinţa. Am primit vizite, telefoane, mesaje, dar şi fructe, dulciuri, suc şi surprize. Mulţam

Cu o seară înainte de operaţie, vorbind cu sora mea i-am zis ce îmi doresc să primesc a doua zi, ştiind că nu are cum să-mi aducă. Şi uite aşa i-am făcut o listuţă cu preferinţele mele… A doua zi doi buni prieteni vin la mine în vizită, încep să scoată din desagă: căpşuni, ciocolată cu nucă de cocos, porumb prăjit etc. Uimită întreb: dar de unde ştiaţi că exact asta îmi doresc? Păi sunt de la sora ta. Mi-au dat lacrimile instantaneu…

Ce bine e să ai prieteni şi fraţi… dar ce bine e când eşti surprins şi în spitalul de acasă…

De ce lalelele nu au nevoie de umbrelă?

Plouă… toată lumea caută un adăpost în cazul în care nu sunt pregătiţi cu o umbrelă. Soare… cauţi un loc cu umbră sau îţi pui ochelarii de soare. Ninge… te uiţi de după fereastră la minunăţiile de afară etc.

Aşa suntem noi oamenii. Fugim de “suferinţă”, căutăm să ne menajăm în toate.

În loc să ne bucurăm de revigorarea unei ploi de primăvară, ne ascundem sub umrelă. În loc să lăsăm soarele să se joace în părul nostru şi să ne mângâie pielea, ne jucăm de-a vaţi ascunselea cu el. În loc să ieşim să ne chinuim să înghiţim primii fulgi de nea, preferăm să îi admirăm de după fereastă, de acolo de unde ne e cald şi bine etc.

Până când ne mai ascundem de micile probleme ale vieţii? Până când găsim tot timpul alte căi laterale? Cât ne mai trebuie până când vom avea curajul să ne înfruntăm “uriaşii”?

Să luăm exemplu din natură. Să stăm acolo unde am fost sădiţi atât pe timp de vară cu soare, cât şi pe acelaşi timp de vară, dar cu ploaie.

Eu una vreau să fiu o lalea plină cu stropi.

Mâinile sus …

Nu, nu vă gândiţi la poliţie, delicte… Mâinile sus chiar pot fi o binecuvântare. După operaţie mi s-a spus că trebuie să stau cu mâna sus. Mi se părea aşa de absurd, şi cum eram pacientul răzvrătit nu voiam să ascult deloc. Mă gândeam ce mai e şi cu porcăria asta? După ce că mă durea mai trebuia să o mai şi ţin ridicată?

Dar mi-am amintit de un alt caz care a primit aceeaşi poruncă… şi atâta timp cât respecta porunca aveau izbândă, când le lăsa jos cealaltă armată era mai puternică. Dar la un moment dat omul cu mâinile sus a obosit, dar au existat doi oameni prin preajmă care l-au ajutat şi uite aşa au ieşit biruitori în luptă.

Aşa că dacă o să obosesc ţinând mana sus vă rog să-mi fiţi prin preajmă ca să ies sănătoasă din gips.

Aşa că … mâna sus!

Faceţi din 2 pumni unul singur

În dimineaţa cu operaţa am trecut pe la un prieten şi mi-a spus: “ţinem pumnii”. Am plecat gândindu-mă la această expresie şi m-am gândit de unde vine… Îmi vine greu să cred că doi pumni strânşi separat pot avea vre-un efect, dar ştiu că dacă strângi mâinile împreună… chiar are efect.

Aşa că ori de câte ori sunteţi tentaţi să folosiţi expresia “ţinem pumnii”, mai bine uniţi-vă cele două mâini şi se mai pot adăuga şi câteva cuvinte… Amin

Vreau să am bani de kiwi

Mi-am cumpărat acu 2 zile o caserolă plină cu kiwi. Mi-era foame aşa că am luat un cuţit şi am început să o curăţ, dar au început şi memorile să-mi cureţe praful de pe sertarele încuiate bine. Şi uite aşa mi-am amintit de vremea copilăriei mele, când mâncam kiwi o dată pe an. Şi era aşa de buuuuuuuun, şi aşteptam aşa de mult acel moment… pentru că eram fetiţă, prostuţă, grăsuţă etc dar eram în vremea copilăriei mele, când “cartofii cu păr” nu se mâncau de una singură în bucătărie, când tot ce era bun se împărţea în casa bunicii, a unchilor, şi certurile se făceau între surori şi fraţi, a da…. şi era şi mama pe acolo. NU aveam bani de kiwi, dar aveam joc de copii şi oameni dragi prin preajmă.

O lacrimă s-a furişat, dar mi-a fost ştearsă un pic mai târziu când casa mea a putut intra în titulatura de “casa bunicii”, căci din nou a fost luat cuţitu să curăţ un kiwi, dar nu mai eram singură. Şi vreau de acum încolo să am tot timpul bani de kiwi, dar vreau să nu-l mai mănânc singură, şi mai vreau să mai ajung şi pe la bunica cu 2 caserole de kiwi.

Aşa că vreau să am bani de kiwi!