Ne-am obişnuit ca totul să se facă repede, fără alţi paşi intermediari şi vase în plus de spălat….
Temele se fac cu semipreparate de pe net: copy, paste, se mai adaugă pagina de gardă, eventual 2-3 cuvinte şi totul e gata în 5 minute. Şi uite aşa terminăm cu 10 şi ne întrebăm de ce nu ştim nimic…. Binenţeles că tot profii şi facultatea sunt de vină, de ce să ne asumăm răspunderi?
Comunicarea… oooo, e aşa de trist. Cine mai are timp să se intereseze de viaţa colegului? Mă poţi ajuta în această problemă…? Conversaţiile sunt atât de lipsite de sens… de multe ori mă trezesc că vorbesc doar aşa ca zgomot de fond… şi mai mult de 5 minute nu am… Nu ştiu de ce mă mai întreb de ce relaţiile nu mai sunt autentice şi ne simţim atât de singuri…
Iubirea… mi-e şi frică să mă gândesc. “Te-am văzut, mi-ai plăcut, ce rămâne de făcut…?” şi continuarea o ştim cu toţii… Şi uite aşa ne întrebăm de ce atât de mulţi oameni divorţează şi lasă în urmă copii cu traume…
De ce? Pentru că totul se întâmplă ca la microunde… Ce altădata se făcea în 10 minute acum se face în 5 minute. E drept că acum speli doar un vas, dar prefer să iau buretele de sârmă, dar să ştiu, să comunic şi să iubesc şi să fiu iubită…
