Nu am timp să mă trezesc să te privesc înainte să pleci de lângă mine, nu am timp să-mi iau micul dejun, nu am timp să îţi ascult frământările, nu am timp să îmi mai fie drag de tine, nu am timp să îţi mai ascult bătaia inimii, nu am timp să mai citesc o carte bună, nu am timp să îţi răspund la mesaj, nu am timp să văd mâinile întinse, să ascult glasul celor ce au nevoie de mine etc.
Îmi pare rău, azi nu am timp nici măcar să mor…
Un posibil scenariu:
Discuţie între şef şi angajat:
- Azi după servici trebuie să vorbim.
- Îmi pare rău, dar nu am timp.
Şeful în gândul lui: eu care tocmai voiam să te anunţ că îţi ofer 3 zile de concediu pentru că te-am văzut tare stresat şi obosit în ultimul timp.
Ia-ţi timp să asculţi ce are să-ţi spună lumea. S-ar putea să pierzi ceva important tocmai pe motiv că nu ai timp…
Ia-ţi timp!
