După lungile zile petrecute în faţa calculatorului tastând aproape zi şi noapte ne(io şi Carmen)-am gândit că am putea să fim o zi egoiste şi să ne răsfăţăm, aşa că azi am fo toată ziua la Paradisul Acvatic. Pe la 4 nu mai puteam de foame şi ne-am luat şi noi ceva de mâncare: piure cu sote de ciuperci. Ne bucuram noi de mâncarea bună la care io:
- Tu Carmen, dacă ciupercile astea îs otrăvitoare?
- eiiiiiiii, şi tu
- Măcar am muri în Paradis!!!
Aşa e, cât de frumos e “Paradisul” creeat de oameni, mai devreme sau mai târziu murim.
“El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. NU va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apoc 21,4) Acesta este Paradisul!
