Asa sunt de nemultumita de directia pe care am dat-o blogului meu. imi placea asa de mult sa imi las gandurile sa hoinareasca, sa scriu ceva ce poate ar ajuta pe cititor la un moment dat, sa ai impresia de “om aproape de inima aproapelui”. Dar asta se intampla in alte vremuri…
- vremuri in care citeam ce ma interesa, nu carti impuse
- vremuri in care seara si ziua ma intalneam cu prietenii (saracii acum nici nu mai au curaj sa treaca pe la mine, caci fata mea exprima o continua oboseala)
- vremuri in care imi permiteam sa ma alint pe un leagan in parc noapte nepasandu-mi ca a doua zi va trebui sa ma trezesc
- vremuri in care imi permiteam “totul”
Aproape totul acum se incadreaza in categoria “intamplari” si asta pentru ca imi spuneti ca sunteti bucurosi ca asa mai aflati ce se mai intampla cu mine. Dar eu nu sunt multumita cu atat, as vrea sa pot exprima mai multe, dar trebbuie sa fac schimbari in viata mea…
Asa ca eu o sa trebuiasca sa fiu cea care sa ma scot din rutina “omului mare”. Am ajuns chiar sa ma intreb de ce postarita nu mai era cu geata de scisori la 9 fara un sfert pe Vlad Tepes…?
