Mi-am făcut azi curăţenie în birou şi am rămas uimită cum o foaie, câteva cuvinte scrise, o felicitare etc pot să îţi stârnească o grămadă de amintiri. Te poartă cu gândul la locul faptei, la persoana sau persoanele implicate, la sentimentele existente în acel moment etc.
Dacă memoria cognitivă ne mai joacă feste, cea afectivă ne este mereu tovarăşă. E uimitor cum 3 semne pe o foaie te poate face să stai o jumătate de oră în reverie.
Evident că nu am terminat curăţenia, căci mă opream la fiecare pagina si retrăiam…
Să nu mă acuzaţi că am îmbătrânit (se zice că cel care trăieşte din amintiri deja a îmbătrânit), dar ai nevoie din când în când să te laşi purtat de emoţiile “cutiei cu amintiri”…
Posted in bucurii, poze on iulie 13, 2008 by Beatris
Când mă gâmdesc la mama mea nu pot să nu mă umplu toată de emoţii şi de un mare zâmbet pe faţa mea. Mama mea este frumoasă aşa cu multe riduri căci îmi zâmbeşte de fiecare dată, chiar dacă o văd cam de 2 ori pe an, dar când mă sună simt că face asta şi ştiu că o mai face în fiecare dimineaţă şi seară când încredinţează soarta celor 3 copii în mâna Domnului.
Mama mea face cea mai bună mâncare din lume. Îmi amintesc cum dispăreau în 2 secunde toate piftelele de cartofi, nu avea nici un spor să strângă ceva căci aproape ne mâncam şi degetele gând le scotea rumene şi aburinde.
Mama mea este o curajoasă, căci a plecat ca eu să îmi pot continua studiile. Ea este mamă pentru că se sacrifică în fiecare zi pentru noi. Nu o să uit niciodată disponibilitatea ei de a îmi oferi posibilitatea de a mai face 6 ani de medicină. “Atât cât pot o să fac totul pentru tine”.
Apoi nu pot să uit când eram pe patul spitalului şi mi-a promis pantofiori de lac negrii. Şi era în stare să îmi aducă şi cel mai imposibil lucru, doar ca să mă facă fericită pentru că eram “puiul mami”.
Mama mea ştia când plâng seara în pat şi mai ştia că nu puteam să adorm dacă nu venea să mă liniştească aşa că venea la pat şi mă mângâia până ce mă linişteam şi adormeam - habar nu am când pleca de lângă mine.
Mama mea m-a suportat chit că 8 luni de zile i-am făcut viaţa un coşmar căci am plâns non stop şi eram atât de rea încât îmi smulgeam părul din cap, dar nu, nu m-a aruncat la un gunoi.
Mama mea e în stare să îmi trimită sărăţele pe Atlasib, doar aşa ca să îmi facă poftele. Iar când merg la ea e clar că pot să îmi doresc orice căci voi primi. Şi dacă vreau spanac, nu contează că e scump, contează că fetiţa ei i-a zis că îi e poftă, deci cum să nu îmi facă?
Aşa sunt mamele, dar a mea e specială căci e a mea şi pentru că ştiu că a făcut tot ce a putut ca să cresc frumos şi armonios.
Am învăţat de la Adel să mă asortez şi să îmi placă rozul;
Am învăţat de la Adina - “Always expect the unexpected”;
Am învăţat de la Alin să încurajez;
Am învăţat de la Allen că “Life is good” şi să mă mişc;
Am învăţat de la Ana să fiu curioasă şi să apreciez;
Am învăţat de la Andreas să împart mâncarea şi să am întotdeauna în dotare o rangă, şurubelniţe, mufe, cabluri etc;
Am învăţat de la Andreea să fiu corectă;
Am învăţat de la Andrei să nu îmi fie ruşine să îmi spun părerea;
Am învăţat de la Aurelian că nu pot fi Superman şi totuşi să cred că pot face lucruri măreţe;
Am învăţat de la Beni să ascult şi să fiu atent la cei care stau singuri şi au nevoie de afecţiune;
Am învăţat de la Carmen să mă bucur când am casa plină de musafiri;
Am învăţat de la Cătă să fiu diferită;
Am învăţat de la Chris că merită să îmi iau timp;
Am învăţat de la Claudia că dacă ne-am iubi ar fi suficient;
Am învăţat de la Cristi să fiu sinceră;
Am învăţat de la Cristina să gândesc pe termen lung;
Am învăţat de la Denisss să mă bucur când revăd oamenii şi să simt lipsa lor;
Am învăţat de la Dorina meticulozitatea;
Am învăţat de la Dumi să spun bancuri înainte de examene şi că locurile de lângă mine sunt libere pentru toţi cei care au nevoie;
Am învăţat de la Erika să molipsesc oamenii în râs;
Am învăţat de la Ewald să apreciez;
Am învăţat de la Florentina să dau feedback;
Am învăţat de la Florina să fiu dispusă să ajut şi la 4 dimineaţa;
Am învăţat de la Gelu că poţi citi Biblia într-o săptămâna ca să vezi ansamblul;
Am învăţat de la Iuli să am curajul să fiu diferită şi să cântăresc bine priorităţile;
Am învăţat de la Larisa să zâmbesc chiar şi atunci când îmi este foarte greu;
Am învăţat de la Laura să povestesc până în zori şi să fac cadouri;
Am învăţat de la Lauri să nu mă îngrijorez şi să acord încredere oamenilor;
Am învăţat de la Magda să împachetez cadouri;
Am învăţat de la Moise să nu îmi fie ruşine să întreb ce nu ştiu;
Am învăţat de la Mumu că e mai important să stai dimineaţa împreună decât să fie gata micul dejun;
Am învăţat de la Natacha să citesc muuult şi să mă simt în largul meu şi atunci când mă îmbrac ciudat;
Am învăţat de la Nellia să zic “Da” atunci când mi se cere ajutorul;
Am învăţat de la Onuţ să îndrăznesc să visez, chiar şi atunci când lucrurile par imposibile;
Am învăţat de la Paul să mă rog;
Am învăţat de la Raluca să fiu organizată şi dispusă mereu să ajut cu bucurie;
Am învăţat de la Ralucutza să nu uit niciodată de ziua cuiva;
Am învăţat de la Ramona să mulţumesc oamenilor cu prăjituri;
Am învăţat de la Rayana că trebuie să fi ferm când organizezi ceva;
Am învăţat de la Sara să observ lipsa oamenilor şi să apreciez atunci când sunt prezenţi;
Am învăţat de la Silviu să nu încetez să învăţ;
Am învăţat de la Simona că lucrurile se fac din timp;
Am învăţat de la Sis să spăl geamuri;
Am învăţat de la Şuşu că trebuie să te opreşti din cumpăratul de rochii pentru că întotdeuana vei mai găsi una care să-ţi placă;
Am învăţat de la Tinku să recunosc că viaţa nu e întotdeauna roz;
Am învăţat de la Vali să comunic cu toată lumea;
Dragii mei,
dacă aţi şti cât de multe am învăţat de la voi… m-am îmbogăţit atât de mult de când vă cunosc. Nici nu vreau să îmi imaginez cât de tristă mi-ar fi fost viaţa fără de voi. Mă întreb dacă schimbul a fost echitabil şi ce aţi învăţat şi voi de la mine…. Ştiu că sunt dificilă şi că vă vine uneori să mă daţi de pereţi, dar mai permiteţi-mi încă luxul de a vă mai avea aproape căci mai am multe de învăţat de la fiecare dintre voi.
Mai ştiu că încă sunt mulţi de la care am învăţat. Împortant nu e că sunteţi sau nu în listă, important e că am învăţat de la voi şi că am ajuns aici că nu m-aţi lăsat să stau după draperii de câte ori am vrut să mă sălbăticesc şi aţi avut curajul să le trageţi şi să îmi daţi poftă de viaţă şi încredere.
PS: Dacă cineva are chef să îl citească, iată-l şi tastat:
A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti, un grup de studenţi, amicuşi se numeau fiindcă prieteni cu toată lumea erau, care au plecat în căutarea Norocului. Au mers în lung şi-n lat şi au ajuns să se lupte cu Balaurul Ţigară. Au mers mai departe şi au dat peste Muma Colesterolului… ce s-au mai luptat cu ea… dar tot au biruit-o până la urmă. Şi, dragi meii, cum spuneam, amicuşii au plecat mai departe, dar ce să vezi? Au dat peste o pădure unde toţi dormeau şi au stat şi ei şi s-au Odihnit. După trei zile şi trei nopţi au pornit din nou la drum unde s-au întâlnit cu un uriaş… ştiţi cum îl cheamă? - Temperanţă. Eheeei, câţi balauri au omorât ei cu ajutorul lui …
Şi tot mergeau şi mergeau şi au ajuns într-un ţinut pustiu. Nu găseau nici un strop deZână Apă şi Soarele ardea, căci el era când Zână Bună , când Balaur. În cele din urmă, au dat de o fântână, dar ce să vezi? Urâcioşii fraţi Lene şi Neglijenţă păzeau fântâna. Eheei, au scos cea mai puternică armă: Voinţa şi ce i-au mai bătut pe Lene şi Neglijenţă! Au băut şi s-au săturat…
Mai aveau puţin până să ajungă Norocul. Şi tot mergând la pas vioi au făcut rost de o altă armă: Exerciţiul fizic, dar ca să folosească această armă aveau nevoie şi de Zâna Aer. Pe ultima sută de metri abia mai puteau, dar iată că, în depărtare, se vedea capătul Norocului. Dar, până la el, mai trebuiau să treacă o dungă!!! În stânga ei se afla Mentalul şi în dreapta Spiritualul şi dunga se chema Echilibru.
Şi, uite aşa, pe zi ce trecea amicuşii se făceau mai rumeni în obraji, învăţau într-o oră câţi alţii în 3. De la o vreme încoace însă, nu ştiu ce aveau, că erau tot duşi pe gânduri. Era pe la începutul anului universitar şi se aflau la sfat. Se sculă Coordonator Frumos şi zise:
-Io sunt bine, sănătos, dar camarazii mei din Împărăţia Studenţească cum sunt?
Aşa că ne-am sfătuit şi am pus proiectul la cale. Am început să cutreierăm Împărăţia Studenţească în cămine, facultăţi şi în orice colţ al ei înarmaţi cu afişe, fluturaşi şi îmbrăcaţi în tricoul campaniei.
Deterăm mare anunţ mare că începe campania „Back to basis” începând cu 7 aprilie Ziua Mondiala a Sănătăţii până în 11 aprilie.
Mulţi boieri ai împăratului s-au trezit să le pună beţe-n roată ca să le strice campania. A fost cât pe’aci să nu avem sală de ospăţ şi bani suficienţi pentru merinde. Dar n-a fost cu putinţă să-i întoarcă din scopul lor: acela de a oferi informaţii studenţilor din Braşov referitoare la stilul de viaţă S-A-N-A-T-A-T-E. Iar partenerii şi sponsorii dacă văzură şi văzură că nu au frâne pentru hotărărea lor, le dete voie, în cele din urmă, să-şi desfăşoare campania „Back to basis”în incita Aulei Universităţii Transilvania şi bani suficienţi pentru ca toate lucrurile să le meargă bine.
Văzând că toate s-au pus cap la cap au demarat în cele din urma campania.
În împărăţia „Back to basis-ului” au avut mare succes şi şi-au făcut mulţi prieteni. Totul pornea de îndată ce vizitatorii făceau un tur al sănătăţii. De cum întrau erau întâmpinaţi de un ghid care îi conducea la biroul de informaţii unde aflau ce şi cum. La doar 3 paşi distanţă intrau pe tărâmul cărţilor ce abordau teme legate de menţinerea unui stil de viaţă sănătos pe care le puteau achziţiona. După ce mergeau cale decâţiva paşi dădeau de expoziţia de fotografie care le încânta privirea cu reprezentarea vizuală a stilului de viaţă S-A-N-A-T-A-T-E. Cât ai clipi din ochi şi intrau în hotarele celor 8 standuri ale sectorului expoziţional al sănătăţii. La fiecare dintre acestea dădeau de câte un amic îmbrăcat reprezentând ceea ce transmitea. De la ei nu plecau cu mâna-n sân căci primeau pliante informative. Trecând şi de acestea ajungeau pe ultimul tărâm: serviciile medicale.
-Trecurăm cum trecurăm pan’ aici, dar mai avem un hop…
Căci aici îşi evaluau starea de sănătate prin măsurarea tensiunii, verificarea indicelui de masă corporală, al nivelului de grăsime din corp, precum şi corelaţia dintre vârsta biologică şi cea a sănătăţii.
-Mergi sănătos vizitatorule!
Şi seara se odihneau şi a doua zi o luau din nou de la capăt.
Destulă muncă avură, dar, fie, că izbutiră!
Şi uite aşa, dragii mei, au găsit Norocul şi camarazi doritori să li se alăture şi au trăit sănătoşi până la adânci bătrâneţi!
Am avut dreptate când am pus titlul acesta… căci într-un final aşa a fost. Am primit acceptul de a înlocui lucrarea predată cu una “perfectă” aşa cum mi-am dorit să fie. Mi-a zis profu de estetică: “o să rămâi pentru posteritate cu asta!”.
Dar nu asta voiam să spun, de fapt voiam să scriu despre credinţă. Da, credinţa e atunci când crezi în lucrurile pe care nu le vezi posibile. Am sperat că o să arate imaculat lucrarea mea, că nu o să mă bâlbâi, că o să vorbesc tare şi cursiv, că nu o să fiu încuiată de nici o întrebare. Şi aşa a fost :).
Când am plecat din casă am zis: io nu plec nicăieri dacă nu vi şi Tu cu mine. Şi aşa a fost.
Mâine, 2 iulie 2008, începând cu orele 10 şi un pic va avea loc prezentarea campaniei “Back to basis“. Toţi cei care m-au susţinut până acum, vă invit să o faceţi şi mâine. Prezenţa nu e obligatorie, dar m-aş bucura tare să-mi fiţi alături.
Vă aştept pe toţi amicuşii, îmbrăcaţi aşa cum aţi fost la Back to basis, şi neamicuşii (tot îmbrăcaţi).
Să nu vă uitaţi voia bună acasă şi cuvinte de încurajare pentru Incompetenta Coordonatoare. Deocamdată nu am pic de emoţii, dar cine ştie mâine?
Veţi avea parte de poveşti, basme, filmuleţe, zâmbete, emoţii, întrebări din partea comisiei. o să vedeţi că o să fie bine :).
Io vreau să îmbătrânesc cu riduri - asta înseamnă cu îmi doresc să nu încetez niciodată să zâmbesc şi să râd. Vreau să zâmbesc şi domanei de la caserie de care toată lumea se ia că nu se mişcă mai repede, să zâmbesc când vin prietenii cu îngeţată de vanilie pe la mine, dar şi când vin că au nevoie de un pic de net, să zâmbesc doctorului când mă taie şi asistentei care nu a reuşit să îmi nimirească vena, să zâmbesc comisiei de evaluare poimâine, să zâmbesc mamei mele de fiecare dată când se trezeşte să facă de mâncare, chiar daca m-a trezit cu zgomotul oalelor etc
E frumos să primeşti cadouri, în special când ţi-ai dorit mult de tot un lucru, dar e dificil să alegi un cadou, mai ales când nu cunoşti suficient de bine o persoană sau când respectiva persoană ţi se pare că are de toate. Mă gândeam să fac o listă cu ce îmi doresc să primesc eu ca să vă uşurez munca, dar parcă am îndoieli că vreau să o postez. Oricum azi tocmai am aflat că mama mea mi-a luat ceva din lista mea de dorinţe, fără să îi spun nimic: o pereche de balerini verzi cu baretă pe încheietură.. nu îmi vedea să cred că e adevărat şi abea aştept să îi primesc :). A… şi o sa primesc şi o rochiţă pe verde :D. Da, aşa e dragostea de mamă. E suficient să ştie că a început să îmi placă un lucru şi primesc tot ce e corelat cu ce ştie ea că îmi place.
Aşa că dacă iau 10 la licenţă şi de ziua mea îmi doresc:
să încetez să mă mai plâng;
să nu mai urăsc pe cei care îmi ard oalele;
să am curaj să spun NU;
să spun lumii exact ce simt;
să îmi iau mai mult timp pentru lucrurile valoroase din viaţă;
După lungile zile petrecute în faţa calculatorului tastând aproape zi şi noapte ne(io şi Carmen)-am gândit că am putea să fim o zi egoiste şi să ne răsfăţăm, aşa că azi am fo toată ziua la Paradisul Acvatic. Pe la 4 nu mai puteam de foame şi ne-am luat şi noi ceva de mâncare: piure cu sote de ciuperci. Ne bucuram noi de mâncarea bună la care io:
- Tu Carmen, dacă ciupercile astea îs otrăvitoare?
- eiiiiiiii, şi tu
- Măcar am muri în Paradis!!!
Aşa e, cât de frumos e “Paradisul” creeat de oameni, mai devreme sau mai târziu murim.
“El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. NU va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apoc 21,4) Acesta este Paradisul!
…. în special a îngeţată de vanilie… aşa e…te răcoreşte într-o zi toridă de vară, te face să zâmbeşti după o zi în care ai impresia că toate s-au întors împotriva ta…
Prietenia cu gust de vanilie dă cei ultimii 2 lei din buzunar, doar aşa.. ca să sărbătorim, sărbătoare cu gust de vanilie… şi vine ea la tine, se uită după draperii… dar asta nu te deranjează căci e bine când miroase casa a vanilie…
aaa, şi prietenia asta cu gust de vanilie îţi oferă şansa de a alege primul şi în ea ai dreptul să fi egoist şi să alegi singura cu aromă de vanilie…
Ador îngheţata de vanilie, dar mai mult îmi plac prieteniile cu gust de vanilie!!!
