Si al doilea sfat a fost despre tricouri simple pe care le doresti “inzorzonate”. A sunat cam asa:
Daca iti doresti un tricou cu imprimeuri si cu tot felul de lucruri pe el si nu ai decat unul simplu, si nu ai nici bani ca sa cumperi unul, nu trebuie sa disperi sau sa intri in panica, caci se gasesc solutii simpe cu doar putina creaivitate si timp alocat.
Si le-am dat un exemplu ca pot sa cumpre niste nasturi simpatici si sa ii ataseze creativ tricului simplu si uite asa sa aiba tricoul cu acel ceva cum si-l doreau. Sau daca vrei sa scrie ceva pe el poti pur si simplu sa iei o carioca cu care sa scri ce iti doresti sau sa cosi respectivul text.
Angajatii se tot plangeau ca peretele e alb, ca e praf pe monitor - unitate, lucruri care de fapt nu necesita nici multi bani, nici mult timp, ci doar putina creativitate. Nu cred ca ii impiedica nimeni sa isi puna pe perete o poza cu cineva drag, sau sa puna o floare pe pervaz ca asta isi doresc.
Uneori trebuie doar sa te gandesti 3 minute la o solutie creativa si sa ai curajul sa fi diferit!
M-am gandit eu astazi sa dau niste sfaturi simbolice la frma unde mi-am facut proiectul la calitatea vietii si lumea nu a prea inteles… asa ca m-am gandit sa le explic. Io le-am zis cam asa:
Cand esti mic nici macar nu esti constient de existenta ceasului. La un moment dat vine vremea in care mama vine sa te trezeasca ca trebuie sa mergi la gradinita, apoi la scoala etc. Si uite asa inveti ca a trecut vremea in care poti dormi nonstop si cand te trezesti trebuie doar sa “urlii” un pic si vine mama in 2 secunde si verifica ce anume nu e in regula: ti-e foame, trebuie sa iti schimbe pampersul etc si rezolva cat de repede poate ca sa fi confortabil.
Apoi vine o zi in care vei primi un ceas cadou si vei fi invatat cum sa-l utilizezi. Va fi o perioada cand veti lucra in paralel, iti vei pune si tu ceasul sa sune, dar va veni si mama sa verifice ca te-ai trezit.
Urmeaza perioada cand mama nu va mai fi prin preajma si nu va mai verifica nimeni ca te-ai trezit la timp. Si asta nu pentru ca nu vrea sau nu poate, ci pentru ca iti vrea binele. A venit vremea ca si tu sa cresti.
Ultima faza e cand va trebui sa iei rolul mamei si sa trebuiasca sa fi tu ceas pentru altii si apoi sa faci cadou un ceas.
Si acum explicatia:
Cand vi pentru inceput intr-o firma esti ca un bebe care nu stie ce si cum. Vine seful (mama - am ales mama pentru ca mama e cu afectiunea, iar tata cu regulile, si e foarte important ca sefului sa nu ii lipseasca acea parte de empatie), care cu tact si responsabilitate va invata bebele (noul angajat) tot ce trebuie sa faca. Incet incet il va invata sa foloseasca ceasul si apoi il va incredinta (va incepe sa ii incredinteze sarcini si responsabilitati). Pentru o perioada vor lucra impreuna: adica va fi mereu alaturi si va da feedback, ca sa se asigure ca a inteles ce si cum trebuie sa faca. Va urma apoi periada cand va considera oportun si va considera ca ai crescut destul de mare si de intelept si iti va lasa ceasul tie (sarcinile si responsabilitatiile). Asta doar penru ca iti vrea binele, ca vrea ca tu sa cesti si ca sa poti ajunge si tu in ultima faza ca sa ajungi sef si sa poti sa inveti tu pe altii cum poate fi folosit un ceas.
Ziceam la inceput ceas = timp si responsabilitate. Timp pentru ca fiecare responsabilitate are un timp zero (momentul in care o primesti) si un timp “n” (momentul in care va trebui sa fie terminata responsabilitatea).
Am învăţat de la Adel să mă asortez şi să îmi placă rozul;
Am învăţat de la Adina - “Always expect the unexpected”;
Am învăţat de la Alin să încurajez;
Am învăţat de la Allen că “Life is good” şi să mă mişc;
Am învăţat de la Ana să fiu curioasă şi să apreciez;
Am învăţat de la Andreas să împart mâncarea şi să am întotdeauna în dotare o rangă, şurubelniţe, mufe, cabluri etc;
Am învăţat de la Andreea să fiu corectă;
Am învăţat de la Andrei să nu îmi fie ruşine să îmi spun părerea;
Am învăţat de la Aurelian că nu pot fi Superman şi totuşi să cred că pot face lucruri măreţe;
Am învăţat de la Beni să ascult şi să fiu atent la cei care stau singuri şi au nevoie de afecţiune;
Am învăţat de la Carmen să mă bucur când am casa plină de musafiri;
Am învăţat de la Cătă să fiu diferită;
Am învăţat de la Chris că merită să îmi iau timp;
Am învăţat de la Claudia că dacă ne-am iubi ar fi suficient;
Am învăţat de la Cristi să fiu sinceră;
Am învăţat de la Cristina să gândesc pe termen lung;
Am învăţat de la Denisss să mă bucur când revăd oamenii şi să simt lipsa lor;
Am învăţat de la Dorina meticulozitatea;
Am învăţat de la Dumi să spun bancuri înainte de examene şi că locurile de lângă mine sunt libere pentru toţi cei care au nevoie;
Am învăţat de la Erika să molipsesc oamenii în râs;
Am învăţat de la Ewald să apreciez;
Am învăţat de la Florentina să dau feedback;
Am învăţat de la Florina să fiu dispusă să ajut şi la 4 dimineaţa;
Am învăţat de la Gelu că poţi citi Biblia într-o săptămâna ca să vezi ansamblul;
Am învăţat de la Iuli să am curajul să fiu diferită şi să cântăresc bine priorităţile;
Am învăţat de la Larisa să zâmbesc chiar şi atunci când îmi este foarte greu;
Am învăţat de la Laura să povestesc până în zori şi să fac cadouri;
Am învăţat de la Lauri să nu mă îngrijorez şi să acord încredere oamenilor;
Am învăţat de la Magda să împachetez cadouri;
Am învăţat de la Moise să nu îmi fie ruşine să întreb ce nu ştiu;
Am învăţat de la Mumu că e mai important să stai dimineaţa împreună decât să fie gata micul dejun;
Am învăţat de la Natacha să citesc muuult şi să mă simt în largul meu şi atunci când mă îmbrac ciudat;
Am învăţat de la Nellia să zic “Da” atunci când mi se cere ajutorul;
Am învăţat de la Onuţ să îndrăznesc să visez, chiar şi atunci când lucrurile par imposibile;
Am învăţat de la Paul să mă rog;
Am învăţat de la Raluca să fiu organizată şi dispusă mereu să ajut cu bucurie;
Am învăţat de la Ralucutza să nu uit niciodată de ziua cuiva;
Am învăţat de la Ramona să mulţumesc oamenilor cu prăjituri;
Am învăţat de la Rayana că trebuie să fi ferm când organizezi ceva;
Am învăţat de la Sara să observ lipsa oamenilor şi să apreciez atunci când sunt prezenţi;
Am învăţat de la Silviu să nu încetez să învăţ;
Am învăţat de la Simona că lucrurile se fac din timp;
Am învăţat de la Sis să spăl geamuri;
Am învăţat de la Şuşu că trebuie să te opreşti din cumpăratul de rochii pentru că întotdeuana vei mai găsi una care să-ţi placă;
Am învăţat de la Tinku să recunosc că viaţa nu e întotdeauna roz;
Am învăţat de la Vali să comunic cu toată lumea;
Dragii mei,
dacă aţi şti cât de multe am învăţat de la voi… m-am îmbogăţit atât de mult de când vă cunosc. Nici nu vreau să îmi imaginez cât de tristă mi-ar fi fost viaţa fără de voi. Mă întreb dacă schimbul a fost echitabil şi ce aţi învăţat şi voi de la mine…. Ştiu că sunt dificilă şi că vă vine uneori să mă daţi de pereţi, dar mai permiteţi-mi încă luxul de a vă mai avea aproape căci mai am multe de învăţat de la fiecare dintre voi.
Mai ştiu că încă sunt mulţi de la care am învăţat. Împortant nu e că sunteţi sau nu în listă, important e că am învăţat de la voi şi că am ajuns aici că nu m-aţi lăsat să stau după draperii de câte ori am vrut să mă sălbăticesc şi aţi avut curajul să le trageţi şi să îmi daţi poftă de viaţă şi încredere.
Nu mă prea pricep eu la tehnica fotografiatului, dar de existenţa funcţie macro ştiu. Şi mi-am dar seama că e existentă şi în funcţiile ochilui. Când ai funcţia macro activată alegi unde vrei să “pice” focalizarea, lăsând ca restul să rămână în blur. Aşa e şi cu ochiul liber. Poţi alege să vezi gardul sau ce e dincolo sau înainte de gard.
Şi pentru că, de cele mai multe ori, gardul e înalt, uneori are şi ghimpi, rămânem blocaţi pe imposibilităţiile pe care le creează, dar putem activa funcţia macro şi să schimbăm focalizarea spre ce e dincolo sau poate chiar înainte de gard. S-ar putea să avem surprize plăcute :).
De data asta să nu mă condamnaţi că am focalizat gardu’. Încerc şi eu să mă autoeduc să le escaladez şi când nu se poate să le accept.
Pentru că a trebuit să ajung mai târziu la o negociere, am trecut şi eu ca fost student “eminent” pe la bibliotecă să mă mai culturalizez puţin.
Mă aşez pe trepte, deschid să citesc, la care o voce ca un megafon:
- Afar’ cu voi! N-aţi terminat sesiunea, ce vă mai trebe? …. Hai dom’şoară mişcă-te odată că vreau să închid!
Halal sistem de educaţie, halal facilităţi de dezvoltare continuă…
Aşa ne-a învăţat şi şcoala: în sesiune se învaţă, în timpul anului se trândăveşte şi în vacanţă te distrezi. Şi ne mai întrebăm de ce când vine vorba de a munci nu suntem în stare să ne mobilizăm.
Atât de mult ne dorim un anume eveniment încât, de cele mai multe ori uitâm să ne bucurăm pe parcurs, pe traseul pân’ la el şi spunem că atunci când se va întâmpla atunci ne vom bucura cu adevărat. E păcat pentru că de cele mai multe ori durează 7 minute, max 2 ore.
Dacă nu ştim să ne bucurăm pe parcursul dinainte de hop, nu cred că vom putea să o facem nici după, iar când eşti pe culme emoţiile sunt foarte mari şi timpul limitat ca să profiţi de moment din plin.
Am avut dreptate când am pus titlul acesta… căci într-un final aşa a fost. Am primit acceptul de a înlocui lucrarea predată cu una “perfectă” aşa cum mi-am dorit să fie. Mi-a zis profu de estetică: “o să rămâi pentru posteritate cu asta!”.
Dar nu asta voiam să spun, de fapt voiam să scriu despre credinţă. Da, credinţa e atunci când crezi în lucrurile pe care nu le vezi posibile. Am sperat că o să arate imaculat lucrarea mea, că nu o să mă bâlbâi, că o să vorbesc tare şi cursiv, că nu o să fiu încuiată de nici o întrebare. Şi aşa a fost :).
Când am plecat din casă am zis: io nu plec nicăieri dacă nu vi şi Tu cu mine. Şi aşa a fost.
În mod normal, când te apuci să faci ceva ai o bază, argumentul există, iar apoi te apuci de treabă. Toate acţiunile ne sunt bazate pe o motivaţie (sau asta e starea ideală a lui Weber şi e valabilă doar în cărţi?)…
Apoi acum, când mai sunt câteva zile şi trebuie predat rodul muncii noastre, toţi se plâng că mai au de scris argumentul şi concluziile. Concluzii evident… dar argumentul….???
Deci , Vorba lui Carmen de fapt argumentezi ce ai scris in cele min 60, max 100 de pagini. Trist… nu ai argument ca să scri chiar şi 10 pagini
Hmmm, io care credeam că pasiunea pentru ceva te provoacă să cauţi, să faci, să munceşti cu drag, adică să ai în spate o profundă dorinţă de a face un bine, de a descoperi ceva etc (cred că din nou am intrat în starea ideală a lu’ Weber)
PS: să nu care cumva să credeţi că io am argument (râde ciob de oală spartă), dar io ACU chiar am argument
deci la mine a fost aşa: o grămadă de idei toate tăiate cu neruşinare de Onuţ, la un moment dat până la lacrimi (trebuie să recunosc că am plâns în faţa lui), apoi o întâlnire extrem de productivă în care eu eram şef şi vedetă în care mă visam (mai bine nu zic ce… vă zic când ajung acolo), apoi delsare că ştiu ce o să fac, apoi delăsare, delăsare, delăsare, până pe la sfârşitul lui martie când mi-am dat seama că pe 7 aprilie e Ziua Mondială a sănătăţii şi m-am apucat de Back to basis apoi agitaţie, nopţi nedormite, apoi se revine la starea de delăsare, delăsare, delăsare ca să mă trezesc în Franţa şi trebuie să dau impresia de fetiţă silitoare, deci scriu vre-o 2 pagini, apoi conştientizez că nu mai e nici o lună şi trebuie predată, urmează bibliotecă, teancuri de cărţi, tastat de mă dureau degetele, 1000 de motive ca să fac orice altceva (se vede), apoi: ups, săptămâna viiitoare trebe predată, am, pentru prima dată, stresu’ licenţei vre-o 2 ore, apoi revin la forma normală de a tasta din memorie tot ce am realizat. Apoi io ce să fac dacă delăsare scrie pe fruntea mea? Şi cică vreau să mai dau 2 admiteri anu asta… no comment
Sunt oameni pe care pur şi simplu nu vreau să-i văd
Sunt situaţii cu care nu vreau să mă confrunt
Sunt vorbe pe care nu vreau să le aud
Sunt locuri prin care nu vreau să trec
Sunt trăiri pe care nu vreau să le simt
Drept urmare îmi întorc privirea, nu mă duc la anumite întâlniri, nu vorbesc cu unii oameni, schimb traseul, refuz să iau contact cu anumite realităţi…
Mi-e frică de aceste realităţi pe care o să vreau să le experimentez într-o zi şi … atunci ele o să-mi întoarcă spatele aşa cum fac eu acum?
si sa ii ataseze creativ tricului simplu si uite asa sa aiba tricoul cu acel ceva cum si-l doreau. Sau daca vrei sa scrie ceva pe el poti pur si simplu sa iei o carioca cu care sa scri ce iti doresti sau sa cosi respectivul text.
