Şi iată că toate au fost foarte bune - update

Am avut dreptate când am pus titlul acesta… căci într-un final aşa a fost. Am primit acceptul de a înlocui lucrarea predată cu una “perfectă” aşa cum mi-am dorit să fie. Mi-a zis profu de estetică: “o să rămâi pentru posteritate cu asta!”.

Dar nu asta voiam să spun, de fapt voiam să scriu despre credinţă. Da, credinţa e atunci când crezi în lucrurile pe care nu le vezi posibile. Am sperat că o să arate imaculat lucrarea mea, că nu o să mă bâlbâi, că o să vorbesc tare şi cursiv, că nu o să fiu încuiată de nici o întrebare. Şi aşa a fost :).

Când am plecat din casă am zis: io nu plec nicăieri dacă nu vi şi Tu cu mine. Şi aşa a fost.

PS: A, şi am învăţat că se merită să rişti!

Lalea’ndungtă

Coboară spre joacă

Lăsaţi copiii să vină

Ieri mi-am luat zi liberă şi am făcut o raită prin locurile populate ca să încadrez câte ceva pentru ramă. M-am apropiat cât mai mult de oameni ca să-i aud, să-i privesc şi apoi să-i înţeleg. Final: dezamăgire. De ce? Păi ne tot plângem că dragii noştri copii nu mai au creativitate, că au ajuns nişte roboţei.. păi cum să nu fie aşa când noi le îngrădim toată libertatea. Ne lăudăm că-i ducem în parc ca să se exprime, să socializeze şi în loc să le dăm aripi le legăm de gât pietre de moară: “cu acel copil nu ai voie să te joci”- şi aşa îl învaţăm discriminarea, “nu mai alerga atât şi stai aici lângă bunica”- şi aşa îl învaţăm dependenţa, “stai să-ţi leg şi gluga ca să nu răceşti”- şi uite aşa ne îmbolnavin copiii. Şi mai sunt încă multe, dar vă las si pe voi să faceţi o plimbare prin parc.

Lăsaţi copiii să se afirma, lăsaţi copiii în libertate, acordaţi-le încredere ca să nu devenim toţi nişte roboţi dependenţi.

Lăsaţi copiii!