Sambata seara a fost o seara obisnuita pana la un telefon primit… am fost in oras sa mancam cu prietenii, am mers apoi acasa si m-am jucat Wii cu Gabi, pana cand mi-a sunat telefonul.

- … stiu ca nu e un moment potrivit, dar Carmen pleaca in Canada si vreau sa ii fac o surpriza inainte sa plece si am neaparata nevoie de tine… m-a rugat Beni

inchid si ii spun lu Gabi:

- trebuie sa plec. Beni are nevoie de mine!

- poftim? Adica tu pleci si ma lasi aici singur?

- pai nu am ce sa fac, e prietenul meu si mi-a fost tot timpul alaturi… nu pot sa il las balta acum cand are nevoie de mine…

- dar nu ma poti lasa asa in casa…

- bine, il sun pe Beni si cu jumatate de gura imi spune ca poate sa vina si Gabi…

Cu o seara inainte eu i-am spus lui Gabi ca Beni ar trebui sa o ceara pe Carmen inainte ca ea sa plece in Canada si in drum spre Piata Sfatului ii spun bucuroasa lui Gabi:

- vezi ca si Beni a gandit ca mine?

- ajungem acolo, Beni se fastacea, ma ia sa-mi spuna ce doreste, cand, dintr-o data vad pe mai multi prieteni de ai nostri, printre care si Carmen,  iesind de dupa o baraca cu coli mari in maini…

-  … Beni, cred ca Carmen vrea sa-ti faca o surpriza tie….

cand colo… vad prima coala pe care scria Betty…

si ma intorc la Gabi si imi arata palma cu un semnul intrebarii “?” si raspunsul nu mai trebuie sa-l spun ca se vede mai jos

Nu stiu daca ati observat dar Gabi a facut ceva la cate o litera din fiecare cuvant si anume:

- la “B” din Betty i-a facut ochi

- la “I” din vrei a facut un smiley face

- la “Ă” din sa e Turnul Eiffel cu luminile

- la fii a facut din F si primul I F1, de care e pasionat si din urmatorul “I” o faclie de victorie

- la “ţ” din sotia a facut radacini

- la “a” din mea a facut o casa…

Foarte frumos…. nu l-am mirosit deloc, nu ma asteptam in nici un caz la o asa zi, ora, loc, oameni, … da r fost frumos, foarte frumos si as dori ca toti sa fie macar la fel de fericiti ca mine

Si vorba unei prietene: la toate evenimentele importante din viata ta ai fost inconjurata de prieteni… si asa este si vreau sa va multumesc tuturor si in special pentru ocazia aceasta minunata:  lui Roxy (Sis), Carmen, Raluca, Tabita, Denisa cu Maya, Carmen si Adina, cameramanului Rafa, fotografului Emma, Cristi si sora mea care ne-a gazduit prajiturile… si cum am putut sa il uit pe Beni?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

mi-au tremurat pentru o vreme picioarele, tot restul noptii am zambit pur si simplu, iar a doua zi m-am gandit mai serios la raspunsul dat… si concluzia la care am ajuns a fost ca l-am cam mintit… da

- nu vreau sa fiu doar sotia lui Gabi, ci vreau sa-i fiu mai mult de atat, vreau sa ii fiu prietena cu care poate sa vorbeasca oricand orice, vreau sa fiu mama copiilor lui…

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

… si vor trai fericiti pana la adanci batraneti….

Cand?

 - duminica, 13 decembrie 2009 orele 20

 Unde?

- Biserica Sf. Petru si Pavel, Brasov, Str. Muresenilor, nr 21

Cine?

 - Grupul VOCES prezinta Concertul de Colinde: “O ce veste minunata!”

Cat? – Intrarea libera!!!

In ultimul timp vizez tot felul de lucruri, care mai de care mai ciudate.

De exemplu, am fost la piata si acolo am gasit 2 tarabe cu caini. Pe o taraba erau 2 caini mici si prapaditi si ma uitam la ei si zeceam: vai si amar de capul lor. Cand m-am intors am mai zarit o taraba plina cu caini albi si frumosi pe care ii vedeam de la spate. Cand m-am dus sa ii vad de la fata m-am prapadit de ras ca toti aveau frizuri din cele mai ciudate: cu breton in v, cu par in ochi, cu codite  impletite si mi-am zis:

- eu nu vreau asa ceva si sunt convinsa ca si cei 2 caini prapaditi o sa arate bine dupa o baie si un pic de ingrijire….

… nu imi amintesc sa ii fi cumparat pe acestia, cert e ca un pic mai tarziu in vis aveam un caine, unul foarte mic, pe care il tineam in buzunarul gecii mele mov si ma lingea in continu pe degete. Eram vis-a-vis de Casa Armatei cand, dintr-o data, mi-a fugit din buzunar si a traversat drummul direct in parc. Am fugit speriata dupa el (nu vroiam sa il pierd) si dupa ce l-am prins l-am certat:

- nu iti dai seama ca putea sa te calce o masina sau sa mi te fure cineva? De ce nu ai stat la caldura si siguranta la mine in buzunar?

La care cainele:

- da tu nu stii ca am si eu nevoi?

=)) Azi noapte am avut un caine vorbitor

Ora 3 jumate – 4 dimineata : o nastere are loc. Mama isi ridica ochii spre cer si multumeste pentru darul primit. Tot cerul se bucura si binecuvantari coboara  catre noul pamantean.

8 luni : mama constata ca pamanteanul nu poate sa se sustina pe picioare. In toate aceste luni pamanteanul plange in continu si, de parca nu ar fi suficient atat, isi mai smulge si parul din cap… familia e agitata, mama epuizata, fratii enervati

- Dar Doamne, nu mi-ai promis tu ca imi vei binecuvanta rodul pantecelui meu ? Unde este pacea, caci eu m-am increzut in Tine ?

1 an si cateva luni : pamanteanul zburda si deja leaga primele cuvinte, in loc de tipete sunt zambete.

- El nu intarzie in indeplinirea fagaduintelor lui. Doamne tu imi dai pacea…

In fiecare dimineata masa e indestulatoare, caci Preaiubitilor lui El le da painea ca prin somn.

De la 3 la 8 ani: pamanteanul este operat de 4 ori pentru aceeasi afectiune. Toti doctorii spun ca va recidiva si totusi pamanteanul nu a mai fost operat de acelasi lucru pana in ziua de azi.

- Tu ma faci sanatos si tu imi dai viata.

12 – 17 ani: pamanteanul alege sa nu mai asculte de sfaturile parintesti. Si-a batut joc de sanatatea lui, de familia lui, de banii primiti.

Domnul a gasit placere sa-i  scoata sufletul din groapa putrezirii. A aruncat inapoia Sa toate pacatele sale.

19 ani: pamanteanul intra la facultate si e convins ca nu va reusi sa-si ia examenele, dar decide sa isi asume acest lucru ca sa poate spune parintilor ca nu e in stare de asa ceva. 4 ani mai tarziu isi ia licenta cu 10.

- Tu vei fi cap si nu coada.

22 ani: Pamanteanul se auto intituleaza SEF AL INCOMPETENTILOR. Intr-un moment de nebunie isi asuma coordodarea unui proiect caruia ii vin in intampinare multe piedici. Isi aducea aminte de un mesaj de la TATA:

- Ei vor lupta impotriva ta dar nu te vor birui, caci eu sunt cu tine ca sa te scap.

O zi de sabat : pamanteanul e trist, e obosit de o saptamana de munca, plictisit de aceleasi lucruri spuse la biserica, decida sa stea pur si simplu acasa. Nu este lasat singur, caci la 12 si ceva prietenii lui sunt la geam…

Momente in care pamanteanul nu a stiut incotro sa o apuce si ce sa faca, momente in care tot ce a mai putut sa faca a fost sa cada pe genunchi.

 El s-a indurat ori de cate ori l-am strigat, cum m-a auzit m-a ascultat. Ba mai mult decat atat mi-a aratat drumul si bine a fost cand am mers pe el. De acum stiu: ma intaresc si ma  imbarbatez. Nu ma inspaimaint si nu ma ingrozesc caci Domnul Dumnezeul meu este cu mine in tot ce voi face.

- Ma culc, adorm si  ma destept iarasi caci Domnul este sprijinul meu, caci m-a purtat pe umar de la nastere si mi-a promis ca pana la batraneta mea El va fi acelasi, pana la caruntetele mele ma va sprijinii si vrea sa ma mantuiasca.

Intr-o zi de azi m-am nascut

Intr-o zi de azi am avut necazuri

Intr-o zi de azi m-am facut sanatos

Intr-o zi de azi Domnul va veni

Si de la apus la apus Domnul e umbra mea pe mana mea cea dreapta.

Sunt putine lucruri pe care nu le-am facut la viata mea – am fost si sunt din fire o mica curioasa. Mai mult decat atat, sunt lucruri pe care am zis ca nu o sa le fac niciodata…

Ei bine, azi am facut pentru prima data ceva credeam ca nu o sa fac niciodata, si anume:

- azi m-am jucat cu un caine. Probabil ca Laura o sa-si faca cruce cand o sa citeasca asta. O scumpete de caine. Si nu doar ca l-am atins, dar mi-a lins degetul… si ma tot gandesc poate ca o sa-l vreau al meu? – acum probabil ca Gabi zambeste…

Poate o sa am un caine…

PS: se pare ca e vremea schimbarilor, a se observa noul design…

A, si Gabi si-a facut blog – click here

Nu cu mult timp in urma scriam despre partea goala si plina a paharului…. acum sunt intr-un moment in care vad din nou partea goala a paharului

Simt ca oricat de mult m-as stradui  nu mai reusesc nicicum sa ajung macar la o stare acceptabila

Pentru ca am asa de multe sarcini de facut imi trec in agenda fiecare mic task si bifez si imi notez ce am terminat si daca la sfarsit de zi nu le am pe toate bifate le mut pe ziua urmatoare… De ceva vreme incoace in loc sa se imputineze, sau sa ramana macar constante se tot adauga incat sunt nevoita sa le distribui cu zile inainte pt ca nici macar nu imi mai intra pe o pagina. Azi, de exemplu, au fost atatea neprevazute incat nici nu am avut timp sa ma uit pe task-urile de azi… a, rezolvat tot noi si urgente…

Da, imi vine sa ma plang… cred ca blogu meu e uneori modul in care ma descarc…

Vorbeam cu o prietena acum cateva minute si o intreb:

- in seara asta pan la ce ora te pot suna?

- pan la 10 ca indiferent de ce se inatmpla la 10 sunt in pat.

Trebuie sa recunosc ca o invidiez tare mult… nu stiu cum reuseste sa poata sa faca asta (“indiferent ca mai am teme de facut sau de invatat la 10 sunt in pat”)… bravo ei!

Ma intreb ce o sa se intample daca as adopta si eu o astfel de atitudine?

Nu are nici o logica postu meu… imi vajaie capu de toate task-urile pe care le am de facut si nu, in nici uun caz nu pot dormi la 10

Sunt obosita

Cunosc un om, imi pare de o viata, dar nu-i asa…

La nord:

- e o combinatie frumoasa intre negru, maroniu, verde si alb…

- 2 pavilioane deschise pentru a asculta bucurii, tristeti, temeri, off-uri etc, si intra mult…

- 2 ochi frumosi care aleg sa vada introtdeauna partea plina a paharului, 2 ochi pretentiosi la ce e bun sau rau, frumos sau urat, drept sau nedrept, coresct sau incorect…

- generatorul de sunete e pregatit mereu cu vorbe de incurajare, cu acel nelipsit “O sa fie bine!”, cu sfaturi de om intelept, cu vorbe spuse atunci cand ai nevoie de ele.

La est si vest:

- aici gasesti 2 brate puternice care pot sa  te stranga pana faci “poc”

La sud:

- dai de 2 picioare frumoase, picioare care sunt gata sa mearga acolo unde e nevoie de el

La centru:

- e o combinatie ciudata: la inceput e aproape respingator, nu vrei sa il cunosti si sa ai de aface cu el, dar acest sentiment tine pana ajungi sa ai o conversatie de 5 minute, dupa care vrei sa mai iei tot cate un strat jos pana ajungi sa le dai pe toate, dar asta nu e usor si nu permite orisicui… cu cat descpori mai mult cu atat iti place mai mult si dai de:

- corectitudine

- ironie

- simtul umorului

- impusivitate (pe care e mai bine sa o ignori)

- inteligenta

- tact

- mister

- comunicare excelenta

- pasiune pentru masini si F1

- gust

- eleganta

- frumusete

- intelepciune

- experienta

- 3 draguti si jumatate

Un om pe care merita sa il ai in lista de telefoane, messenger, mail, dar mai ales in suflet.

La multi ani!!!

Cu siguranta ai pe acasa o gramada de lucruri de care nu mai ai nevoie si ai vrea sa le dai si nu stii cui…

sau iti doresti lucruri pe care nu ti le permiti…

Daca esti interesat de una dintre variante intra aici.

In orice situatie de viata avem doar 2 posibilitati. Aparent nu ar trebui sa fie deloc greu. Trebuie doar sa alegem intre a si b. Din pacate eu aleg cam de fiecare data pe “b” – asta poate ca imi place b ca vine de la numele meu. Dar vreau sa ma schimb – nu ca nu imi mai place numele meu, ci pentru ca numele meu o sa fie mai frumos cu “a”. Nu, nu o sa fie usor, m-am invatat cu b si imi place asa, dar o sa fie mult mai frumos si mai linistiti cu a.

- poti sa fii enervat ca ai 5 seturi de farfurii de spalat / poti sa te bucuri ca asta inseamca ca ai avut ce sa manaci si mai mult decat atat nu ai mancat singur;

- poti sa te superi ca ai de asteptat pe cineva pana la 12:30 cand el a promis ca vine la 12 / poti sa te bucuri ca in viata ta exista oameni care vin sa te vada;

Si fiecare poate sa mai adauge cel putin un exemplu.

De la  – pana la / e b si e gol si sunt eu…

De la / pana la ; e a si e plin si asa imi doresc sa fiu…

Nu va mirati, nu am gresit… si nici nu m-am certat cu Gabi…

Dupa o lunga perioada in care am tot avut casa plina, in care m-a vizitat aproape toata familia, sunt din nou singura si ma bucur atat de mult de acest lucru incat seara trantesc intentionat ce apuc prin casa – nu de nervi, las vasele nespalate, dau drumul la muzica in zorii zilei, fac exercitii…. e ATAT de bine. Mi-a fost tare dor de aceste momente si profit de ele inca un pic… nu mai am mult de trait singura…