- Buna ziua. As dori sa stiu cand are program doamna doctor…

- Cand ai vrea sa vii?

- Astazi daca se poate.

- Dar ce, tu crezi ca vii la doctor cand ti se s…la?

….

Am asteptat pana m-au programat. Astazi am mers si i-am explicat ca ma inteapa la inima si nici macar nu mi-a ascultat inima…

…

Daca stie cineva un doctor bun cu o asistenta draguta prin zona centrului vechi va rog sa ma anuntati!

Concertul va fi sustinut de 3 formatii (Voces, Tempo si Baietii din Brasov) si de copii din cartier.

Va fi o sceneta in care actorii vor fi copii din Avantgarden 3. De asemenea va fi si o iesle amenajata cat se poate de realitatea de atunci, cu animale – vaci, oi, mielusei.

Concurs cu intrebari legate de Nasterea Domnului cu premii pentru copii.

De asemenea, toti copii participanti vor primi cadouri. Cu ceva dulce nu vor fi uitati nici cei mari.

si un profil:

Tinerii corişti vor prezenta un program ce va cuprinde lucrări ale unor compozitori ca William Byrd, Johann Sebastian Bach sau Guilamme Dufay, precum şi piese negro-spiritual sau contemporane, atât acapella cât şi vocal-instrumentale. Corul va fi acompaniat de organistul Bisericii Negre, Steffen Schlandt, iar soliştii Hortenzia Romaniţan (sopran) şi Florin Ormenişan (tenor) vor completa programul concertului prin interpretările lor.

„Pământul oglindeşte scurgerea timpului şi totodată şopteşte evenimentele trecute, prezente şi viitoare. Prin acest concert dorim să dăm glas vocii pământului” a declarat dirijorul Vlad Baciu, adăgând că „fiecare membru al acestui cor poartă în suflet bucuria de a oferi o muzică plăcută, înălţătoare şi cât mai aproape de perfecţiune. Corul Hart-Core abordează o muzică diversă, adaptându-se cu o deosebită fineţe fiecărui gen”.

Biletul va costa 5 lei şi va putea fi procurat la intrarea în Biserica Neagră, începând cu ora 11:30.

Printr-o minune gasesc reteta in portofel. Ca sa imi fac acolo alti ochelari era complicat asa ca mi-am cumparat lentile.

M-am bucurat eu cat m-am bucurat de lentile dar aveam nevoie si de ochelari. Ma uitam intr-o seara cu Gabi sa cautam niste ochelari – mi-au sarit in ochi nsite rame roz. Eu m-am entuziasmat peste masura dar m-a cam desumflat pretul. Gabi, sange de evreu, le facem o oferta si surpriza: i-am castigat .

Am asteptat cu sufletul la gura ochelarii. Nu m-am putut abtine si am cam spus vestea la toata lumea. Si toti stiindu-mi piticul cu asortatul ma intrebau:

- dar cum o sa te mai asortezi?

Gandul mi se ducea instantaneu la esarfa, strampii si husa mea de telefon roz. Si oricum au si niste pietricele albastre si verzi. Plus ca nu mai sunt asa rigida cu asortatul, as pune orice culoare pe mine numai sa am ceva colorat. Nu degeaba mi-au luat si o esarfa galbena de curand .

De vineri ii am. Parca am redescoperit America. De mult nu am mai fost atat de entuziasmata de ceva cum sunt acum de noii mei ochelari. Si, de parca n-ar fi de ajuns, acum mai vad si viata in roz indiferent in ce directie ma uit .

Curand promit si o poza – inca nu am dar nu te-am uitat Laura.

In loc sa ma bucur de oportunitate am inceput sa ma simt din ce in ce mai stinghera. Ma simteam la fel de incomod ca in momentele in care nu ai buzunare, nici geanta, nici un obiect cu care sa te joci si habar nu ai ce sa faci cu mainile. Ma simteam aproape handicapata fara Gabi – cel putin pana am ajuns sa ma asez pe o banca. Inca nu sunt convinsa daca e un lucru bun sau rau dar deocamdata cel mai confortabil ma simt impreuna cu el.

—————————————————————————————————————————————————

Sa va povestestesc acum de ceva care m-a frapat. In timp ce ma plimbat prin parc m-a socat o conversatie intre 2 adolescente (nu cred ca aveau mai mult de 17-18 ani).

- M-am saturat. Tot pe spate. Sunt plictisita. Am facut-o de cel putin o mie de ori asa. Vreau si eu pe masa, pe scaun, in genunchi oricum dar nu mai vreau pe spate…

- Trrr

- Da

- Hey! Ce faci? Ai inceput munca? Am sa-ti spun ceva…

- Ai busit masina?

- Nu chiar…

- Ai zgariat masina?

- Nu chiar masina

- Ce s-antamplat?

Nu e cea mai buna veste cu care putea sa inceapa ziua, dar nici eu nu puteam sa tin asta doar pentru mine. Si daca nu cu el, atunci fata de cine sa ma deschid?

Ziua nu a fost roz nici in continuare. Nici cu drumul de intoarcere nu ma pot lauda. Ajunsa acasa:

- Trrr

Am povestit cam toata ziua si speram ca i-a mai trecut, ca primesc o incurajare de mai bine. N-am primit chiar ce mi-ar fi picat bine. Starea mea nu era tocmai de invidiat. Singurul lucru la care ma gandeam cu drag era o punga de cips in mana si un laptop pe picioare.

- Daca asta e ceea ce trebuie fa asa.

- Nu e ceea ce trebuie, dar e singurul lucru care imi vine sa fac.

N-am gasit nici un film pe laptop asa ca am inceput sa caut ceva pack-uri. Ma uit in primul, nimic cunoscut, ma uit la cateva trailere si nu imi face nimic cu ochiul. Iau alt pack nimic nu ma atrage dar gasesc o dublura. Ii dau o sansa.

Dupa cateva minute de film imi dau seama ca nu se potrivea deloc cu contextul. Imi imaginam ori ceva siropos ori ceva la care sa rad de besmetica singura in casa. Parca nici chipsii nu mai alunecau pe gat. Nu pot sa-l abandonez, ma uit mai departe…

Deja aveam oricum mustrari de constinta… mai apare si un verset din Biblie.  Apoi mult mult antrenament, apoi tragedie, apoi suferinta, apoi antrenament, apoi infrangeri, apoi abandonare, apoi antrenament si in final Victorie. Veti zice, da, normal – e film doar. E un film inspirat din realitate – e un film despre curaj, despre cum sa mergi inainte, despre momente in care trebuie sa mergi la fund si momente in care trebuie sa urci pe val (Soul Surfer).

Inainte de film ziceam ca maine o sa merg pe jos, acum zic: pot sa o fac mai bine: maine o sa fiu mai atenta.

Vreau sa ajung sa ma vad macar la fel cum ma privesc cei care ma cunosc. Vreau sa cred despre mine ca pot spre infinit!

Acum nu stiu cat de evident mai e botul meu, dar cert e ca ma mai supar. Gabi a devenit un asa bun cunoscator al meu incat imi detecteaza imediat o suparare.

- Ce ai?

- Nimic…

- Nu poti sa spui ca nu ai nimic…

- De unde stii?

- De la felul in care respiri!

As vrea sa nu mai pun botul asa de repede, de fapt, cel mai mult as dori sa pot uita repede, sa imi treaca supararea si sa revin la faza initiala. Ieri am stat 70% din zi suparata si regret tare mult timpul acela. In loc sa ma bucur de viata in doi am stat bosumflata si cu un arsenal plin cu replici si priviri taioase. Chiar as vrea sa reusesc sa trec mai repede peste o suparare, mai ales ca majoritatea vin de la nimicuri.

… precum si noi iertam …

Cand am cumparat rochia de miresa mi s-a parut bani aruncati – o porti cateva ore si gata. Si atunci, daca tot am cumparat-o am zis ca barem sa o mai port. Asa se face ca la implinerea de la 1 an de casnicie mi-am luat din nou rochia pe mine.

De data aceasta nu a mai putut nimeni sa imi stea in calea coditelor impletite si a buchetului din flori culese de mine. Am fost cea mai fericita sa fiu mireasa cu codite, cu panglici cu fundite rosii, cu buchet din papadii si cu pantofi albastri (stiu ca a iesit un pic de tricolor dar nu mi-a pasat).

Pentru Gabi mi-am dorit niste pantaloni scurti in carouri, o camasa lejera si o pereche de bretele si o sapca eventual. La Gabi nu s-au implinit toate acum dar mai avem inca ocazii.

N-am vrut sa ne bucuram singuri asa ca am dat anunt sa vina toti cei care vor sa se bucure impreuna cu noi. N-au fost multi, dar suficienti cat sa ne bucuram de prezenta lor.

Picand exact in ziua cu Junii Brasovului era lume puzderie pe strada. Ne-am intalnit in Piata Sfatului dupa care am purces cu alaiul imparatesc la plimbare (la coada la langos unguresc, in parcul central, sus la cetate unde era festival medieval). De cum am iesit pe strada am observat diferenta reactiei oamenilor fata de anul trecut: nimeni nu ne-a mai spus “Casa de piatra!” si nimeni nu ne lua in serios in afara de copii. Copii erau singurii care se bucurau: – mami, uite mireasa! Din pacate, odata cu inaintarea in varsta devii din ce in ce mai rigid in gandire si prins in patternurile sociale.

Chiar spuneam ca mi-ar placea sa mai merg la scoala sa povestesc despre experimentul nostru social si despre cat de mult suntem dependenti de traditie, patternuri sociale. Prin simplul fapt ca Gabi nu avea cravata sau papion nimeni nu l-a considerat mire. Foarte frumos a surprins si Gabi in postul lui.

Mie nu mi-a pasat prea mult de ce au crezut altii, eu m-am bucurat de coditele mele (ii spuneam mereu Emei sa le prinda in poze), de pantalonii in carouri a lui Gabi, si, mai mult decat atat de fericirea evenimentului: am implinit un an de casnicie, an in care am inteles mai bine ce inseamna a iubi, a respecta, a purta de grija, a fi fericit in fiecare dimineata, an in care am avut in fiecare zi motive sa ii multumesc lui Dumnezeu ca ne poarta de grija, an in care pur si simplu am fost fericita si implinita.

Cineva mi-a spus ca nu e bine ce am facut ca am provocat certuri in alte familii – nu asta a fost intentia noastra. Cred ca este bine sa sarbatoresti evenimentele importante ale vietii, sa reinoiesti legamintele facute si, daca e nevoie, sa ierti si sa o iei de la capat. Motiv pentru care data viitoare o sa facem un eveniment in care toti cei care vor sa isi aminteasca de ziua nuntii sa vina cu codite sau coc, cu pantofi albi sau albastri, cu rochie de mireasa sau rosie, cu sau fara buchet sa ne bucuram impreuna de binecuvantarea de a avea o familie. Cei interesati sa imi dea un semn ca sa stiu sa ii anunt de eveniment (eu as vrea sa fie la toamna ca prima data am vrut sa fac nunta toamna).

- Despre tine cred ca iti merge bine ca areti din ce in ce mai bine…

Discutie care a facut sa ma bucur din nou de casnicia mea. Am mai spus-o si o repet. Nu cred ca exista pe fata intregului glob o persoana mai potrivita pentru mine. Am certitudinea ca aceasta casnicie este binecuvantata si ca aici e locul meu. Dupa 2 zile jumate de stat singura aseara jubilam ca un copil care a primit o sacosa de acadele colorate. Pur si simplu nu puteam sa adorm asa de fericita eram ca e din nou cu mine.

Frumos a surprins Roxi intr-o discutie: odata ce ai gasit omul care te defineste parca esti handicapat singur.

Familia e locul unde te simti cel mai implinit, locul in care te simti in siguranta, locul in care iti permiti sa fii vulnerabil, locul in care nu iti e rusine cu nimic din ceea ce esti si faci, locul in care poti sa razi si sa plangi exact atunci cand iti vine, locul desninat fericirii.