Funcţia macro a alegerii

Nu mă prea pricep eu la tehnica fotografiatului, dar de existenţa funcţie macro ştiu. Şi mi-am dar seama că e existentă şi în funcţiile ochilui. Când ai funcţia macro activată alegi unde vrei să “pice” focalizarea, lăsând ca restul să rămână în blur. Aşa e şi cu ochiul liber. Poţi alege să vezi gardul sau ce e dincolo sau înainte de gard.

Şi pentru că, de cele mai multe ori, gardul e înalt, uneori are şi ghimpi, rămânem blocaţi pe imposibilităţiile pe care le creează, dar putem activa funcţia macro şi să schimbăm focalizarea spre ce e dincolo sau poate chiar înainte de gard. S-ar putea să avem surprize plăcute :).

De data asta să nu mă condamnaţi că am focalizat gardu’. Încerc şi eu să mă autoeduc să le escaladez şi când nu se poate să le accept.

Interzis dreptul la cultură după 3

Pentru că a trebuit să ajung mai târziu la o negociere, am trecut şi eu ca fost student “eminent” pe la bibliotecă să mă mai culturalizez puţin.

Mă aşez pe trepte, deschid să citesc, la care o voce ca un megafon:

- Afar’ cu voi! N-aţi terminat sesiunea, ce vă mai trebe? …. Hai dom’şoară mişcă-te odată că vreau să închid!

Halal sistem de educaţie, halal facilităţi de dezvoltare continuă…

Aşa ne-a învăţat şi şcoala: în sesiune se învaţă, în timpul anului se trândăveşte şi în vacanţă te distrezi. Şi ne mai întrebăm de ce când vine vorba de a munci nu suntem în stare să ne mobilizăm.

Trist…

NU aştepta culmea ca să te bucuri

Atât de mult ne dorim un anume eveniment încât, de cele mai multe ori uitâm să ne bucurăm pe parcurs, pe traseul pân’ la el şi spunem că atunci când se va întâmpla atunci ne vom bucura cu adevărat. E păcat pentru că de cele mai multe ori durează 7 minute, max 2 ore.

Dacă nu ştim să ne bucurăm pe parcursul dinainte de hop, nu cred că vom putea să o facem nici după, iar când eşti pe culme emoţiile sunt foarte mari şi timpul limitat ca să profiţi de moment din plin.

“Perle din licenta”

Eu m-am distrat când mi-am recitit lucrarea. Să vă distraţi şi voi :D.

• măsurarea tensiunii tensiunii

• o argumentaţie “genială”:

Indiferent de termenul pe care alegem să îl folosim un lucru este cert: atât starea de sănătate, cât şi sistemul medical trebuie analizate ca părţi integrante ale societăţii. Cu alte cuvinte, sănătatea intră în preocupările sociologiei/sociologilor şi ar trebui să se ia în serios acest lucru, ţinând cont de faptul că din lipsa sănătăţii survin nenumărate alte probleme, cum ar fi: mai puţini oameni apţi pentru muncă, copii aduşi pe lume cu un capital genetic scăzut în privinţa sănătăţii, bani mulţi cheltuiţi pe tratamente etc. În schimb, un om sănătos aduce pe lume un copil sănătos şi astfel se ajunge la o societate sănătoasă, iată un ideal care ar trebui promovat în orice stat. (argumentarea asta zice acelasi lucru doar ca in alti termeni)

• juridicizarea fotografiilor

• ne-am dorit iniţial holul mare de pe Colina din corpul C, dar era spaţiu prea puţin şi nu puteam să organizăm expoziţia în mod organizat

• Acest lucru ne-a dat peste cap toate celelalte activităţi întrucât noi nu am putut printa nici un afiş sau fluturaş. Acest lucru a avut consecinţe şi asupra bugetului alocat întrucât nu am mai putut să imprimăm la tipografie şi lucrul acesta ne-a costat mult, fapt ce a dus şi la depăşirea bugetului. Tot de aici a decurs faptul că în prima zi a campaniei numărul vizitatorilor nu a fost foarte mare, căci dacă nu am avut din timp afişe şi fluturaşi nu am putut să ne facem vizibili şi cunoscuţi. (Aţi înţeles da - am depaşit bugetul…)
  

Şi iată că toate au fost foarte bune - update

Am avut dreptate când am pus titlul acesta… căci într-un final aşa a fost. Am primit acceptul de a înlocui lucrarea predată cu una “perfectă” aşa cum mi-am dorit să fie. Mi-a zis profu de estetică: “o să rămâi pentru posteritate cu asta!”.

Dar nu asta voiam să spun, de fapt voiam să scriu despre credinţă. Da, credinţa e atunci când crezi în lucrurile pe care nu le vezi posibile. Am sperat că o să arate imaculat lucrarea mea, că nu o să mă bâlbâi, că o să vorbesc tare şi cursiv, că nu o să fiu încuiată de nici o întrebare. Şi aşa a fost :).

Când am plecat din casă am zis: io nu plec nicăieri dacă nu vi şi Tu cu mine. Şi aşa a fost.

PS: A, şi am învăţat că se merită să rişti!

Mare invitaţie mare

Mâine, 2 iulie 2008, începând cu orele 10 şi un pic va avea loc prezentarea campaniei “Back to basis“. Toţi cei care m-au susţinut până acum, vă invit să o faceţi şi mâine. Prezenţa nu e obligatorie, dar m-aş bucura tare să-mi fiţi alături.

Vă aştept pe toţi amicuşii, îmbrăcaţi aşa cum aţi fost la Back to basis, şi neamicuşii (tot îmbrăcaţi).

Să nu vă uitaţi voia bună acasă şi cuvinte de încurajare pentru Incompetenta Coordonatoare. Deocamdată nu am pic de emoţii, dar cine ştie mâine?

Veţi avea parte de poveşti, basme, filmuleţe, zâmbete, emoţii, întrebări din partea comisiei. o să vedeţi că o să fie bine :).

See u tommorow!

“Fiecare îmbătrâneşte aşa cum a trăit!”

Io vreau să îmbătrânesc cu riduri - asta înseamnă cu îmi doresc să nu încetez niciodată să zâmbesc şi să râd. Vreau să zâmbesc şi domanei de la caserie de care toată lumea se ia că nu se mişcă mai repede, să zâmbesc când vin prietenii cu îngeţată de vanilie pe la mine, dar şi când vin că au nevoie de un pic de net, să zâmbesc doctorului când mă taie şi asistentei care nu a reuşit să îmi nimirească vena, să zâmbesc comisiei de evaluare poimâine, să zâmbesc mamei mele de fiecare dată când se trezeşte să facă de mâncare, chiar daca m-a trezit cu zgomotul oalelor etc

Eu vreau să îmbătrânesc zâmbind!

Lalea’ndungtă

Despre cadouri

E frumos să primeşti cadouri, în special când ţi-ai dorit mult de tot un lucru, dar e dificil să alegi un cadou, mai ales când nu cunoşti suficient de bine o persoană sau când respectiva persoană ţi se pare că are de toate. Mă gândeam să fac o listă cu ce îmi doresc să primesc eu ca să vă uşurez munca, dar parcă am îndoieli că vreau să o postez. Oricum azi tocmai am aflat că mama mea mi-a luat ceva din lista mea de dorinţe, fără să îi spun nimic: o pereche de balerini verzi cu baretă pe încheietură.. nu îmi vedea să cred că e adevărat şi abea aştept să îi primesc :). A… şi o sa primesc şi o rochiţă pe verde :D. Da, aşa e dragostea de mamă. E suficient să ştie că a început să îmi placă un lucru şi primesc tot ce e corelat cu ce ştie ea că îmi place.

Aşa că dacă iau 10 la licenţă şi de ziua mea îmi doresc:

• să încetez să mă mai plâng;
• să nu mai urăsc pe cei care îmi ard oalele;
• să am curaj să spun NU;
• să spun lumii exact ce simt;
• să îmi iau mai mult timp pentru lucrurile valoroase din viaţă;
• să uit lucrurile care nu mă ajută cu nimic;
• să nu îi dezamăgesc pe ai mei;
• să nu uit să mă joc;
• să fiu îmbrăţişată;
• să nu îmi mai fie frică de câini;
• etc;

Haioase

2 tractoare pentru a căra o căruţă cu fân şi una cu un porc

Cum se fura