E timpul

Frazele „într-o bună zi”, „una din zilele astea” sau „într-o zi cu soare” fac parte din vocabularul nostru zilnic. Ne place să ne proiectăm acţiunile, gândurile, chiar şi sentimentele într-un viitor apropiat, dar în nici un caz astăzi. Nu vrem să facem alegeri acum ca nu cumva să greşim, ne spunem: voi mai medita la asta, când de fapt tu şti ce ai alege, dar ţi-e frică să-ţi asumi responsabilităţi.
Si în loc să iei hotărârea laşi să te gândeşti până data viitoare şi până atunci te apuci să-ţi proiectezi o grămadă de vise. Astfel ne pregătim cele mai frumoase cuvinte pentru a i le spune alesei/alesului de ziua ei/lui, ne păstrăm parfumul de firmă pentru întâlmirea de afaceri, hainele speciale le păstrăm doar pentru întâlniri speciale, iar vesela nouă e clar doar pentru musafiri.
Păstrăm totul pentru o ocazie deosebită. Aşteptăm ca să vină ziua cuiva ca să putem să-i dăm cadoul pe care-l cumpărasem de mult timp, aşteptăm să vină examenul pentru a învăţa, aşteptăm să vină Crăciunul pentru a fi mai darnici, aşteptăm să ne sune celălalt pentru a-i spune „mi-a fost dor de tine”. Oare prin faptul că cineva s-a născut într-o anumită zi îl face mai special şi doar atunci poate primi cadouri şi cuvinte apreciative? Oare doar pentru a trece examenul şi pentru a lua bursă se merită să învăţăm? Oare dărnicia se cultivă doar de Crăciun şi în rest nu mai avem ochi pentru familie, prieteni şi, de ce nu, pentru bătrânica ce vine floricele pentru a-şi întreţine cele doua strănepoate? Pentru că ne ducem la piaţă nu ne putem da cu parfumul de firmă?
Ne imaginăm că în acel moment vom fi fericiţi, dar mă întreb de unde atâta siguranţă că vom mai avea suflu în acea „bună zi”? Şi mai mult decât atât, chiar de totul se întâmplă aşa cum ne-am proiectat, tot vom mai lăsa lucruri de făcut pentru următoarea „ocazie specială”. Înseamnă cumva asta că avem predestinate anumite zile ale anului ca doar în ele să fim fericiţi, ca doar de Craciun să fim darnici, ca doar de ocazii speciale să oferim şi să primim cadouri?
Haideţi să nu mai lăsăm ca numele unei zile sau ziua de naştere să ne blocheze într-o amânare continuă pentru a fi buni, darnici, iubitori. Haideţi să lăsăm delăsarea şi amânarea să nu ne mai acapareze viaţa, ci să facem din fiecare clipă o ocazie deosebită. Să nu uităm că orice lucru mare e alcătuit din multe lucruri mici, şi fără un metru din drumul vieţii noastre nu ne vom putea sfârşi călătoria vieţii noastre. Haideţi să facem din viaţă un sumum de experienţe de care să ne bucurăm, nu o luptă pentru a supravieţui. Totul depinde de unghiul din care priveşti.
Mugurii deja sunt ieşiţi, chiar de mai ninge ;).
Reclame

2 responses to this post.

  1. Posted by Rayana on aprilie 16, 2008 at 7:34 pm

    Amanam zi de zi si culmea amanam lucrurile care ne-ar putea face fericiti in fiecare zi. Adica mi s-a intamplat sa stiu ca aman ceva ce ar fi putu sa ma faca sa ma simt mai bine…Suntem cam superficiali…

    Răspunde

  2. Posted by bidoncea on aprilie 16, 2008 at 7:43 pm

    Nu doar că suntem superficiali, dar ne e frică să ne asumăm responsabilitatea faptelor noastre… ne e frica să recunoastem că suntem responsabili pentru toate acţiunile noastre….

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: