Archive for iulie 2008

Din seria „tehnologii incompatibile”

Eram ieri atât de buburoasă că avansasem bine în ce aveam de facut până când….

SEFU’: ia să verific eu ce ai făcut… şi când să deschidă un atachment …. beep… le+ai salvat docx şi eu am office 2003…

M-am desumflat automat, cu toată cu nu aveam, zic eu, o aşa mare vină, adică de unde era să visez eu că nu are 2007 instalat… drept pentru care, să am sentimentul de treabă BINE făcută, am reluat toate documentele cu atachmenturi şi le-am refăcut frumos pe toate.

Şi uite aşa… aştept azi să văd ce…

Reclame

FERICITĂri Deniza

Ca să nu mai fi supărată că nu am venit să te felicit…

Prima zi de muncă

Eram la alergat (aprox. 9), sună telefonul:

– poţi să vi la 10:15?

– hmmm, da.

Ţuşti acasa, am făcut repede un duş, am mâncat ceva şi la 10,15 am fo la muncă. Am cunoscut şi eu şefu mare, şi în următoarele două ore am fost, pardon a fost enervat de scannerele care nu mergeau, că eu mă amuzam copios cum a fost dus scannerul bun la reparat şi în firmă a rămas cel defect.

În fine, într-un final m-am apucat şi de treabă. Treabă însemnând să iau tereancu de dosare, să văd dacă există sau nu introduse într-o bază de date şi de nu să fac eu asta. Sună foarte simplu, pan’ te apuci de treabă efectiv, şi constaţi că în timp ce se scanează un contract poţi să citeşti o pagină dintr-o carte,  că nu mai şti de unde iei URL’ul, când nu găseşti nicăieri data pân’ la care e valabil contractul etc, dar se compensează cu lucruri amuzante, de genu: contract încheiat în 2228.

Pân’ azi susţineam că mi-ar plăcea să lucrez înt-o fabrică în serie şi să fac toată ziua acelaşi lucru. S-ar putea să îmi schimb părearea cred după încă câteva zile de genu.

În rest e un sentiment fain că şti că faci o  treabă folositoare (sau cel puţin eu aşa sper) pentru cineva.

PS: Mulţumesc Cristinei care mi-a fost de un REAL ajutor şi sorry că te tot întrebam tot la fiecare 3 minute, până mi-am creat automatisme şi mi-am făcut o tehnică de a merge „ca pe roate”.

Aşa se face

De mai mult timp trăiesc nemulţumiri legate de felul în care trebuiesc făcute anumite lucruri. Şi când întreb de ce trebuie să mă îmbrac aşa, sau de ce trebuie să spun asta, sau de ce trebuie să mă port într-un anumit fel etc răspunsul este: „aşa se face”.

M-am săturat de toate clişeele acceptate de noi, considerând că aşa e bine pentru că toată lumea face asta. A fost la început careva care a făcut într-un anumit fel, prietenul lui a făcut apoi la fel şi tot aşa si uite aşa s-au stabilit „regulile, normele, tradiţiile”, considerate bune. Ei bine, atâta timp cât ţi se potrivesc, când se mulează pe propria ta personalitate e ok să le adopţi, să le practici, dar dacă nu îţi cade comod să o faci, nu înţeleg de ce trebuie să te conformezi lor.

E clar că o să se bârfească şi discute pe seama ta o grămadă dacă te trezeşti să fi diferit, da’ la urma urmei ce e mai important: să faci că aşa se face şi să rămâi cu frustrări şi să nu te simţi în largul tău sau să ai curajul să spui: eu aleg să fac asta pentru că aşa mă simt eu bine şi împlinit?

Aşa că eu o să continui să iau rochea peste pantaloni, la examene o să mai zic basme, o să îmi mai fac codiţe şi la 35 de ani etc.

Cea mai bună afacere

Eram azi dimineaţă la Scoala de Sabat şi se punea întrebarea: „Ce fel de relaţie aveţi voi cu Isus sau cum priviţi voi relaţia cu El?”.

La cere majoritatea se simţeau copleşiţi de bunătatea Lui, şi ultimul afirmă:

– Este cea mai bună afacere a mea!

Adevărul este că dacă e să priveşti în termeni de cost-beneficiu, nici nu ai cum să nu o priveşti ca o „bună afacere”.

Vreme trece, vreme vine

S-a dus vremea facultăţii, a venit vremea masterului. Da, am intrat unde mi-am dorit şi azi, după încă 3 drumuri pe la secretariate am reuşit să fac rost de diploma de BAC, deci nu o să îmi mai respingă dosarul :).

Vacanţă plăcută mi-au zis cei de la Medicina. Să vedem dacă o să fie vacanţă… sau muncă…

De ambele varinte m-aş bucura :).

Mă gândeam, în timp ce aveam diploma de Bac în mână, ce traseu ciudat a avut şcoala mea…  nu-mi venea să cred că eu chiar am făcut mate-info şi că am dat teze din mate, info, fizică… Parcă mi s-a făcut dor de nişte sisteme, funcţii, ceva geometrie în spaţiu… ce vremuri… şi cu toată pregătirea asta am reuşit să mă obişnuiesc cu sistemul de la Sociologie de a înţelege teorii, de a citi o grămadă de cărţi, de a face proiecte de cercetare. Când mă gândesc că am scris o dată 8 pagini la un examen la care citisem doar o dată cursurile… apăi dacă mi-a dat situaţia familiei în perioada de tranziţie… să fi bătut în cap să pici un aşa examen… Si iata-mă azi masterandă la Medicină… încă nu îmi vine să cred că am avut curajul să fac asta, nu ştiu exact ce e în capu meu, dar şi de nu o să reuşesc să termin, măcar nu o să îmi pară rău niciodată că nu am încercat.

Azi nu pot să zâmbesc…

12:07

Ştiu că am zis că eu vreau să mor cu riduri dar azi pur şi simplu nu am mai putut zâmbi. Bucuroasă că am intrat la bugetat unde mi-am dorit, mi-am amintit că din cauza comodităţii unora nu amavut dosarul complet. Aşa că mă apuc să umblu.

La Rectorat:

– Pentru diploma de BAC.

– Adeverinţa de licenţă şi buletinul.

– Nu am adeverinţa căci este la dosarul de master.

– Ne pare rău nu putem să ţi-o dăm. Mergi la facultate să îţi dea o foaie cum că ţi-ai făcut lichidările.

Bun mă duc la facultate.

– Vă rog frumos să îmi daţi o hârtiuţă cum că…

– Ţi-am dat o dată adeverinţă…

– Da şi nu puteaţi să îmi spuneţi că îmi trebuie şi la…. (în gândul meu). Hai că doar nu vă doare mâna să scrieţi 3 cuvinte…

Mă reîntorc la rectorat. Şi caută, şi caută şi …

– Ne pare rău, dar nu am primit diplomele de la Sociologie An IV.

Chiar nu înţeleg, e aceaşi facultate. De ce nu puteau să-mi spună măcar într-un loc vezi că nu sunt gata. Ei nu au auzit de sisteme centralizate de date? De ce nu puteau să dea un telefon ca să confirme că mi-am făcut lichidarea? Parcă trăim în epoca în care nu s-ar fi inventat telefonul, ce să mai vorbim de internet.

Bun, mă reîntorc la Facultatea de Medicină să explic de ce dosarul meu nu e complet.

– Ne parere rău dacă până luni nu ai dosarul complet trebuie să te excludem.

– Bine, dar nu e vina mea că nu am primit diploma de BAC şi că cea de licenţă si foaia matricolă ne-o dă doar peste un an. Chiar nu există nici o soluţie?

– Du-te să ceri o adeverinţă cum că îţi dă abea în data cutare diploma de BAC şi apoi revin-o să faci o declaraţie.

Deja cu mari chinuri mai puteam să spun: Ok, mulţumesc, eventual să zâmbesc. Mă duc să văd ce pot rezolva.

Din nou la secretariatul facultăţii.

– Aţi putea să-mi daţi, vă rog frumos, o adeverinţă …

– Nu, nu puteam…

– Bine, dar eu o sa fiu respinsă de la master din cauză că….

Du-te în rectorat la secretara şef….

Nu, nu am mai avut nervi şi pentru asta…

15, 07

Ştiţi de ce nu pot să am diploma de BAC? Decanul e în concediu şi nu poate semna. Mi se pare NORMAL: unii se distrează, alţii rămân pe dinafară la master, că dacă sunt decan îmi permit să fac orice…

Da, se vorbeşte de postmodernism, de uimitoarea dezvoltare din ultimul timp, de al 4-lea val, de de de etc şi noi nu suntem în stare să rezolvăm o problemă telefonic, nu suntem în stare să avem nişte date centralizate…

Mai bine nu mai zic nimic, că oricum sunt un nimeni, şi la urma urmei cui îi pasă dacă o să intru sau nu la master în afară de mine…

Îmi pare rău, dar azi chiar nu pot să zâmbesc… pot eventual să vă arăt 3 noi fire albe