Archive for septembrie 2008

Intrebari fara raspuns

[…]

– vreau sa te intreb ceva, dar nu acum.

– ce ziceai ca vrei sa ma intrebi?

– tu Beti, cand te-am cunoscut erai mai vie, erai asa de sociabila… ce s-a intamplat?

[…]

 

– tu Beti, ai devenit o babaciune in ultimul timp!

 

[…]

– Ai ramas iarasi singura….

– Nu poti sa-ti dai seama ce ma bucur 🙂

– Si eu care credeam ca plangi dupa mine…

– Nu o lua asa, normal ca imi pare rau, dar acum ma simt acasa. Prea multi oameni, prea multa galagie, prea multe ciocniri in ultimu timp…

 

[…]

Nu ma intrebati de ce, nici eu nu stiu… stiu doar ca ma bucur mult ca mai am 2 zile de sta singura si catunci cand ma intalnesc cu cineva imi placa sa fiu bagata in seama

Si mai stiu ca trebuie sa a, b, c, d, etc

Reclame

Scaun desteptator

Vorbeam cu colega mea astazi despre achizitionarea de scaune. Eu tot imi manifest o dorinta necesara de a avea un scaun cu spatar cu muschi din cauza ca spatele meu nu detine asa ceva. Si ea imi spunea ca tu ai nevoie de un scaun cu spatar drept doar 8 ore (asta pentru ca stie de obisnuianta mea de a mai sta o ora dupa cele 8 ore de munca ca sa invat lucruri noi) si apoi sa se molesasca ca sa nu mai stau peste program.

Si atunci mi-a venit ideea unei inventii de scaun: un scaun care dupa 8 ore, hai 9 de stat pe el sa se transforme in cel mai incomod scaun posibil ca sa impiedice staul peste program.

Asteptati sa se usuce

In drum spre munca am asistat la o faza care initial m-a  facut sa bufnesc in ras… dar chir nu e de ras.

Era o farmacie cu o matura postata pe diagonala in usa. Tanti spalase. Venise un client si voia sa intre.

– Asteptati sa se usuce, apoi puteti intra. Eu stiu  ca e nasol sa calce cineva pe gresia gata spalata, dar spalatul gresiei cred ca e sacina de indeplinit inainte de inceperea programului. Daca programul e de la 9 spalarea cred ca ar trebui sa se faca inainte… ca pe program nu scrie: de la 9 + timpul de uscare al gresiei…

 

Si mai e si treaba ca e farmacie: te poti astepta oricand sa fie vorba despre o urgenta!!!

Momentul meu de liniste

De cand mi-am propus sa schimb viata de om mare, am inceput sa ma gandesc ce pot sa fac in timpul liber. Si am gasit o ocupatie tare faina. Si abea il astept… Si unii colegi rad de mine… Si altii zambesc cu subanteles: la varstra asta? Si altii cred ca ar dori si ei.

Si momentul meu de liniste e cu muzica invioratoare, cu copii bucurosi care sburda pe campii, cu pasari care canta, cu animale prietene cu omul, cu adevaruri triste din viata unui om, cu zambet, cu planset, cu ironii, cu treaba, cu joaca etc asa cum se intampla si intr-o viata reala.

Si asta se traduce prin: Sandy Belle, Heidy, cu desenele copilariei.

Cine mai stie desene faine sa mi le recomande… ca sa am o pauza de munca relaxanta :).

Responsabilitate cu sau fara factura!

Ma deranjeaza foarte tare persoanele care nu fac economie cand nu se aduce „factura” pe numele lui.

  • ma deranjeaza sa vad ca pleci din sala de curs ultimul si nu stingi lumina;
  • ma deranjeaza sa vad ca apa curge in continuu la baia de la munca;
  • etc

Postu asta pleaca de la nemultumirea ca aproape de cel putin o data pe zi cand merg la baie apa curge … Si stiu ca asta costa… Eu am platit la un momentat o factura de 300 RON la apa (aveam o pierdere de apa) si m-a durut sa arunc banii pe WC. Si chiar daca nu ne doare de factura de apa de la munca, pe cineva tot doare. Si nu e vorba neaparat de bani, ci e vorba de responsabilitatea pe care trebuie sa ne-o asumam fiecare dintre noi indiferent de factura e sau nu pe numele nostru.

PS: Sper ca nu iau bataie ca am pus un post it cu mesajul sa nu mai lasam apa sa curga! Macar de ar da rezultate si sa iau eu bataie.

Imblanzirea salbaticiei din mine

In prima luna de munca, cum nu am fost obisnuita cu un program de 9 ora sa stai in acelasi loc, munca ma epuiza atat de tare incat ajungeam acasa si la 9 faceam galagie prin casa sa nu se mai faca galagie ca eu vreau sa dorm… Dar cel mai trist a fost cand bunul meu prieten Beni mi-a spus: tu Beti, de cand te-ai angajat nu mai esti deloc sociabila. Inainte ne vedeam mereu, ieseai in oras, tu initiai intalniri si acum… nu te mai vede omul la fata decat sambata… si ai asa o fata de obosita incat ne e si frica sa mai trecem pe la tine…

Tare rau mi-au picat cuvintele lui… dar avea dreptate!

Asa ca luni il sun: Salut Beni! Ce faci Beni? Unde esti Beni? Ca vrei sau nu eu vreau sa ne vedem…

– Da ce s-a intamplat? Ei… ma mai domesticesc si eu… nu ne-am mai vazut de atata timp…

Si asta e doar una din schimbarile pe care vreu sa le fac in viata mea… Ca de nu… e nasol sa fi om mare!

2. Cand visele devin realitate

E duminica… Ma trezesc inca de dimineata fericita ca am solutia la tema. Doar am visat-o azinopate in vis. Mananc ceva in graba, ma pregatesc sa plec la munca. Si cei din casa se pare ca empatizeaza cu mine: „hai mai repede ca intarzii la munca (9:00)- trebuia deja sa fi acolo!”. Ca sa nu se supere pe mine ca nici macar duminica nu stau cu ei: promit ca in maxim 4 ore ma intorc!

Plec bucuroasa… schimb traseul…. sa nu am totusi impresia ca merg la munca… adevarul e ca abea asteptam sa ajung ca sa testez solutia din vis.

Nu, nu e optim! Mai vreau o nopate de somn cu alte solutii. Testam o alta varianta. Huraaaaa, in sfarsit merge:):):). Bunnnnnnnnn. Merit sa ma rasfat un pic. Doar e duminica. Caut desenele copilariei mele si ma uit la desene. Imi permit ca doar e apropae gata tema.

Intre timp mai ma si suna in ciuda de acasa ca sa-mi spuna ca e mancarea calda sa merg sa manaanc. Stiu… am promis… nu e gata.. imediat vin… mai am o mica sectiune si in sfarsit i-am dat de cap!!!

Pana ajung din nou la test! Da mergeaaaaaaaaaaaa!!!!!!!

15:57 Incepem toata procedura de la capat. Design a form => New blankk form…