Primul an fara „ghiozdan”, dar cu „saiba la deget”

Imi amintesc ca atunci cand eram intrebata ce o sa ma fac cand o sa fiu mare eram destul de dezorientata, dar un lucru era cert: o sa fac 3 facultati. Asta era visul meu si mi se parea ceva maret.

Cu cateva mici exceptii mi-a placut intotdeauna scoala. Am fost mult timp eleva ‘ceea constincioasa care isi facea tot timpul temele la timp, citea toate lecturile suplimentare, vacanta luam toate culegerile de matematica si faceam exercitii de buna voie si nesilita de nimeni.

Intotdeauna ma bucuram de primele schimbari de culoare in natura pentru ca imi aducea miros de scoala. Miroase din nou a scoala, dar iata ca e primul an fara. Si nu, nu am facut 3 facultati, dar deocamdata am luat o pauza. Nu zic ca e gata total cu scoala, dar deocamdata simt ca imi e suficient, simt ca imi e mai drag de altceva acum, simpt ca ma ajuta mai mult altceva decat o a doua facultate. E posibil sa imi indeplinesc visul, dar cred ca o sa aman acest lucru dupa ce imi cresc copii.

Daca pentru o perioada s-a terminat cu scoala asta nu inseamca ca nu o sa mai invat, caci am intrat la o scala mult mai importanta, si anume: scoala casniciei, scoala de a fi sotie. Numai ca de acum nu schimbarea si caderea frunzelor o sa anunte un nou an, ci inmugurirea si inflorirea copaciilor o sa imi aminteasca ca am intrat intr-un nou an al casniciei mele.

Inca sunt foarte entuziasmata de primul an de casnicie, nu sunt foarte constincioasa la teme dar fac eforturi si deocamnadata sunt premianta, dar inca nu s-a terminat anul.