Sentimente

Duminica trecuta am fost la Bucuresti si, printre altele, am luat-o si pe sora mea de la aeroport. A intarziat 50 minute, motiv pentru care am stat suficient de mult in aeroport asteptand-o. Am stat pe banca si am inceput sa observ fetele oamenilor, reactiile lor la sosirea familiei, prietenilor, cunoscutiilor etc.

Am observat emotiile prietenului cu buchetul de flori in mana, dorul sotiei dupa sotul plecat de multi ani in strainatate la munca, am observat indiferenta celui care trebuia sa ia un necunoscut cu o pancarda cu numele acestuia in mana si am mai observat nerecunoasterea unor membrii ai familiei si despre asta as vrea sa scriu.

O sotie isi astepta sotul cu copilul in brate. Acesta avea aproximativ 3 ani. Sotia fericita zambeste cand il vede si astepta acelasi lucru sa se intample si in cazul copilului, acesta neschitand nici un gest.

– Uite-l pe tati!

Copilul isi intoarce indiferent capul, fata ii ramane nemarcata de nici un sentiment, cuvantul tata neavand, se pare, nici o semnificatie pentru el. Nici tatal se pare ca nu a fost marcat de aceasta intalnire, nu am vazut suferinta, amaraciune, apasere pe fata lui ca propriul copil nici macar nu il recunoaste.

Am ramas profund marcata de acest eveniment. E trist sa te trezesti in postura de parinte si propriul copil sa nu te recunoasca. Copilul saracul nu are nici o vina, nu a fost decizia lui ca tatal lui sa plece, cel mai probabil cu argumentul:

– sa ii fac copilului si familiei un trai mai bun!

… nestiind sau nevrand sa ia in considerare ca, de fapt, isi distruge familia si mai ales viitorul copilului pentru ca in perioada in care copilul avea cel mai mult nevoie de parinti, de sfat, de educatie, a ramas fara.

Nu, banii mai multi nu aduc fericire si un viitor mai bun pentru o familie. Fericirea in familie e atunci cand treci impreuna si prin evenimente frumoase si prin cele mai triste, si in proseritate si in saracie, si in zambete si in lacrimi. Fericit esti atunci cand ai cui sa ii spui TOT ce ai pe suflet, toate framantarile, toate bucuriile, sa poti sa plangi pe umarul cuiva fara sa iti fie teama ca te va judeca sau te va considera o faptura slaba, sa poti sa fii ceea ce esti si sa nu iti fie rusine de tine, sa te simti bine in pielea ta 🙂

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: